'Este o carte a unui om care si-a ridicat privirea spre Cruce si l-a vazut pe Omul rapus de truda de a ne deschide inimile. Pe Domnul Iisus il cauta ranile poetului, caci numai El le poate adanci, atat de mult, incat dupa lacrimi si sange sa curga din ele Lumina.' Parintele Constantin Sturzu, in Cuvantul inainte, afirma: 'Marius Iordachioaia nu e poet, ci altar, la care se aduc prescura, ranile lumii, ca sa invatam a liturghisi cu ele, iubirea ce-asculta soptit, urlete celor orbi, schiopi, surzi sau, mai ales, ale celor care-au mutit… Da. Marius Iordachioaia nu-i poet, nici altar: e proscomidiar.'