VA PLACE BORGES?

Bine ai venit in micromuzeul “Jorge Luis Borges”. Te rugăm să consulţi cuprinsul, înaintea începerii vizitei. Dacă nu ai prea mult timp la dispoziţie dar vrei să îţi faci o idee despre cine a fost marele prozator argentinian şi ce a reprezentat opera lui citeşte primele două capitole precum şi paginile adunate sub titlul “Borges în 32 de adjective”. Dacă ai curiozităţi numeroase şi vrei să dobândeşti o familiaritate mai profundă faţă de unul din titanii literaturii sud americane nu ezita să optezi pentru turul complet al muzeului, pagină cu pagină. Răbdarea îţi va fi răsplătită şi te va pregăti pentru experienţa autentică de cunoaştere de la final, când vocea ghidului şi exponatele vor dispărea şi vei rămâne faţă în faţă doar cu fragmentele de text borgesian.

Celebritatea pe care o dobândeşte opera unui autor poate aduce consecinţe contradictorii. Pe de o parte critica favorabilă şi răspândirea traducerilor vin să sprijine şi să sporească numărul de cititori, pe de altă parte muntele de interpretări, controversele asamblate în jurul respectivei opere îl lasă pe posibilul receptor fără repere, îi pot provoca oareacare nesiguranţe faţă de complexitatea descurajantă uneori, care se anunţă odată cu deschiderea volumului. Fără îndoială că agreăm lecturile provocatoare. Fără îndoială că teama de a rata interpretarea potrivită ţine de o perspectivă literară vetustă, într-un secol în care argumentul autorităţii a suferit eroziuni majore. Pe de altă parte dezvoltarea procedeelor narative în literatura ultimilor 50 de ani a restrâns adresabilitatea artei literare la un public tot mai îngust şi instruit pe măsură. Dincolo de contactul direct cu textul, a cărui necesitate este dificil de contestat, adesea poate fi o chestiune de responsabilitate a lecturii să apelezi şi la călăuze experimentate, când vrei să pătrunzi ermetismul care se degajă din scrierile unor contemporani. Este probabil şi cazul operelor lui Jorge Luis Borges. Volumul introductiv, apărut la Editura Arc se dovedeşte o astfel de oportunitate de lamurire, ante sau post lectura prozatorului sud american

Per ansamblu, structura sa respectă convenţiile oricărui manual de iniţiere. O parte este dedicată biografiei autorului, o parte tratează operele şi semnificaţia lor. Mai puţin convenţional se dovedeşte a fi modul de prezentare a acestei structuri. În ceea ce priveşte capitolul sau mai degrabă capitolele dedicate biografiei, naraţiunea cronologică este întreruptă pe alocuri de casete marcate cu diverse pictograme. Pictogramele trimit la tema care este dezvoltată în paragrafele speciale şi sunt legate de obiceiurile scriitoriceşti, premii, călătorii, influenţe, copilărie sau familie. Casetele cuprind cel mai adesea informaţii inedite, cum ar fi teama de oglinzi a lui Borges sau chiar atitudinile sale faţă de sexualitate. În capitolele referitoare la temele şi operele lui Borges, casetele anunţate de pictograme vin să dezvolte sau să fixeze chestiunile surprinse în textul principal, legate de arta narativă sau de simbolistică. De asemenea paginile sunt însoţite şi de fotografii ale lui Borges din toate perioadele vieţii sale, precum şi locurile pe care le-a vizitat sau în care a activat. Întreaga comppoziţie a lucrării lui Arturo Marcelo Pascual are ceva din spiritul borgesian. Dacă Borges îşi imagina în Aleph, una din prozele sale cele mai celebre, un punct în care se află toate locurile unei planete văzute din toate unghiurile, în cartea lui Pascuale apare Borges ca personalitate văzută, dacă nu din toate unghiurile, cel puţin din câteva perspective interesante. Identitatea lui Borges nu se construieşte strict linear, în cadrul a două capitole principale ci se dezvoltă prin mai multe modalităţi de prezentare: pe de o parte îl avem pe Borges, ca personaj în naraţiunea biografică construită de Pascual, apoi el ne apare sub forma unei ingeniozităţi creatoare dezvăluite de opera sa; întâlnim şi o variantă pe scurt a lui Borges, abreviată în 32 de adjective semnificative pentru biografia şi crezurile sale literare. Nu în ultimul rând transpare şi un Borges prin propriile lui cuvintele dar şi un Borges comparat… cu Kafka sau Peron. Avantajul acestui demers al oglindirii multiple este acela de a atenua inevitabilele neajunsuri care însoţesc orice carte de popularizare: dramatizare excesivă şi simplificarea prin legături cauzale riscante.

Tocmai ideea alcătuirii pluriperspectivale a portretului lui Borges transformă simpla lectură a unei cărţi introductive într-o experienţă muzeistică. La muzeu trecutul capătă coerenţă şi consistenţă din bucăţi mici şi variate, din exponate diferite, dispuse în aranjamente variate dar care vorbesc totuşi de o singură epocă. Citind cartea lui Pascual, ai parte de o experienţă similară: o singură personalitate se dezvăluie prin nenumărate forme în care ea e exprimată.

Nici nu am vorbit de faptul că merită să-l cunoaşteţi pe omul care a transformat în literatură cam tot ce a atins, inclusiv metafizica sau teologia. Borges e un nume mult prea sonor în epocă pentru a mai necesita vreo recomandare. Ceea ce e de recomandat este acest prilej, al publicării cărţii despre Borges, prin care puteţi să vă apropiaţi de de una din cele mai strălucite minţi ale literaturii şi chiar ale filosofiei ultimelor decenii.

Volumul de faţă face parte dintr-o nouă serie introductivă, lansată de Editura Arc, intitulata “Cititorul lui…”. Din aceeaşi colecţie mai sunt disponibile pe www.libris.ro : J.R.R Tolkien, Albert Camus şi Sigmund Freud.

CITITORUL LUI JORGE LUIS BORGES – Arturo Marcelo Pascual – Editura ARC, 2010

Sever Gulea pentru blog.libris.ro