Civilizatia spectacolului (La civilizacion del espectaculo) reuneste o serie de eseuri si articole pe teme culturale pe care Mario Vargas Llosa le propune publicului in chip de semnal de alarma: „Cultura, in sensul traditional al cuvantului, e in prezent pe cale sa dispara“, ne avertizeaza, lucid si ingrijorat, scriitorul. Banalizarea artelor si a literaturii, triumful presei de scandal si frivolitatea politicii sunt simptome ale unui rau mult mai mare care chinuie societatea actuala: sacralizarea divertismentului drept valoare suprema si scop ultim al existentei noastre. Daca in trecut cultura era o busola, o calauza si un fel de constiinta care ne impiedica sa intoarcem spatele realitatii, astazi, in epoca falsilor idoli si a postculturii, intaietatea spectacolului si a superficialitatii a devenit regula care face ca orice constiinta morala, intelectuala si politica sa adoarma, orbita si anihilata dimpreuna cu libertatea noastra.

„Probabil ca niciodata in istoria omenirii nu s-au scris atatea tratate, eseuri, teorii si analize despre cultura ca in timpurile noastre. Acest scurt volum nu urmareste sa sporeasca numarul deja mare de interpretari cu privire la cultura contemporana, ci doar sa fie o marturie despre metamorfozele suferite de cultura asa cum inca era ea inteleasa pe vremea cand generatia mea incepea liceul sau facultatea si despre materia pestrita care a inlocuit-o — denaturare ce pare sa se fi produs foarte usor, cu consimtamantul general.“ (Mario Vargas LLOSA)
Explicaţia lui Steiner e strâns legată de religie, care, în opinia lui, e în legătură directă cu cultura, exact cum susţinea şi Eliot, dar fără dependenţa strictă de disciplina creştină pe care o apăra acela, „cel mai vulnerabil aspect al argumentaţiei sale“ (p. 92). În opinia lui, voinţa care face posibilă marea artă şi gândirea profundă îşi are originea într-o „miză pe transcendenţă“(p. 92). Acesta e aspectul religios al oricărei culturi.