Suportul estetic al artei japoneze, potrivit manifestarilor sale, ar fi cultivarea efemerului. In inconsistenta si dinamica efemerului, japonezul a descoperit cai spre descifrarea notiunii de frumos, de semnificativ, de graitor sau, in alte cuvinte, modalitatea mai lesnicioasa a comunicarii esentialului, a adevarului despre lume. Efemerul nu este zadarnicie ci tentatie mereu improspatata de nazuinta. Cercetand necontenit, treci pragul spre o alta viziune, mai cuprinzatoare. In ciuda transferului unei filozofii stravechi spre secolele erei noastre, ne referim la taoismul chinez, japonezul nu a talmacit efemerul prin renuntare, prin consolare, ci l-a investit cu valentele exprimarii bogate si dinamice. El a topit in forme ale artei biruinta noii sale intelegeri.      Octavian Simu