Ti-e frica sa calatoresti cu metroul, sa urci cu liftul, sa zbori cu avionul sau sa stai in camere fara ferestre? Claustrofobia poate fi o experienta terifianta. Fiecare persoana face fata in mod diferit propriei anxietati – unii incearca s-o ignore, in timp ce altii evita spatiile inchise, cum sunt cele din metrou, lifturile, tunelurile, spalatoriile de masini, scannerele RMN, multimile sau chiar purtarea unei casti de protectie. Prin cartea ei, Andrea Perry aduce o excelenta contributie la cunoasterea claustrofobiei, aceasta disfunctie complexa si, deseori, gresit inteleasa, care afecteaza foarte multi oameni. Ea vorbeste deschis despre propria claustrofobie si reda afirmatiile altor oameni care au trait o anxietate similara si au depasit-o. Autoarea ofera sfaturi practice si descrie mai multe tipuri de psihoterapie.

Andrea Perry este psihoterapeut integrativ, desfasoara practica privata de 12 ani, a fost presedinta British Association of Dramatherapists (Asociatia Britanica de Dramaterapie) si a tinut cursuri de sanatate mentala in Japonia. Autoarea ofera consultanta avocatilor specializati in divortul amiabil, consultantilor, consilierilor in domeniul carierei, precum si personalului ce se ocupa cu relatiile publice din sectorul public si privat.

Fragment din carte:

"Claustrofobia inseamna mai mult decat sentimentul acut de "Trebuie sa ies!" dintr-un spatiu inchis. Totusi, pe termen scurt, pentru a putea gasi o cale de iesire si a fi ajutat, afirmatia "Sunt claustrofob" este mai eficienta decat explicatiile lungi! Vocea anxietatii noastre extreme, panica ce ne impinge sa scapam dintr-o situatie, este ceea ce simtim ca ne cuprinde sau ca ne copleseste capacitatea de a ne adapta fizic, mental sau emotional. Reactia noastra de tip "fuga sau lupta" a fost declansata de stimulul restrangerii posibilitatii de miscare si al lipsei de aer, percepute sau reale. Facem tot ce ne sta in putinta pentru a "fugi".
Unii oameni au fost traumatizati fiind prinsi in situatii care le amenintau in mod real viata. Altii au trait o anxietate profunda pentru prima data intr-o situatie in care, din punct de vedere logic, nu se aflau in pericol fizic. Dezvoltam probleme de claustrofobie cand generalizam experienta traita la alte situatii, care ne amintesc cumva de acele sentimente ingrozitoare, dar care prezinta un risc de pericol foarte scazut sau chiar inexistent.
Aceasta generalizare ne poate face sa supraestimam amenintarile, sa intelegem gresit o situatie si sa simtim o nevoie puternica de a scapa. Sistemelor noastre primitive de supravietuire le este greu sa faca diferenta intre ceea ce se intampla in mod real si ceea ce credem sau ne imaginam noi ca se intampla sau ca se va intampla. Nu facem acest lucru in mod constient. Nimeni nu-si planifica sa simta panica. Dar dupa aceea putem pastra acea frica, pe de-o parte prin ceea ce ne spunem noua insine, continuand sa facem legatura intre experienta fricii si imaginea spatiului inchis, si pe de alta parte evitand sa verificam daca temerile noastre sunt intemeiate.
Frica de a ramane captiv in multe spatii inchise are o baza reala (vezi pagina 74, Claustrofobia este complet irationala?). Elementul fobic al claustrofobiei este reticenta de a simti din nou vreodata acele senzatii de intensitate extrema pe care le-am trait intr-un spatiu restrans sau inchis ori pe care am ajuns sa le asociem cu acele locuri. Claustrofobia reprezinta evitarea cu insistenta a situatiilor si a stimulilor ce ne declanseaza frica sau posibilitatea de a simti frica. In cazul in care claustrofobia avanseaza si noi continuam sa evitam, putem ajunge sa ne ferim chiar si sa privim sau sa ne gandim la locurile si spatiile care ne produc anxietate, fiindca, atunci cand o facem, sentimentele sunt foarte inconfortabile. In sinea noastra, stim ca intensitatea acestui aspect al fricii noastre este irationala. "