Lucrarea analizeaza problematica paradisurilor fiscale si a societatilor offshore, punand accentul pe o abordare in cazul Romaniei si pe tratarea acestui fenomen la nivel microeconomic.
Cercetarea fenomenului offshore este realizata din diferite perspective, plasandu-se sub deviza lui Montesquieu, care afirma ca „atunci cand sculptezi o statuie nu trebuie sa ramai asezat tot timpul pe acelasi loc, ci trebuie sa o privesti din toate partile, de departe, de aproape, de sus, de jos, in toate sensurile”.
Lucrarea este structurata si orientata spre a degaja opinii si dezvoltari ale fundamentelor stiintifice, in special in domeniul contabilitatii si al fiscalitatii. Totusi, avand in vedere complexitatea fenomenului analizat, aceasta implica abordarea unor aspecte si din alte domenii, precum: finante, drept, afaceri internationale, management si statistica.


Din cuprins
-  locul si rolul paradisurilor fiscale si al centrelor financiare offshore in economia mondiala
-  infiintarea societatilor offshore
-  constituirea, functionarea si particularitatile societatilor offshore
-  criterii de clasificare ale paradisurilor fiscale
-  statistici privind utilizarea paradisurilor fiscale si repercusiunile acestor actiuni asupra economiei mondiale
-  factorii care motiveaza utilizarea paradisurilor fiscale
-  optimizarea fiscala internationala prin intermediul societatilor offshore
-  etica, moralitate si responsabilitate sociala in utilizarea societatilor offshore. rolul profesionistilor contabili
-  utilizarea paradisurilor fiscale de catre contribuabilii din Romania
-  societatile offshore intre evitarea impozitelor si evaziune fiscala transfrontaliera
-  rolul acordurilor de evitare a dublei impuneri in optimizarea fiscala internationala
Fragment din cartea "Contabilitatea si fiscalitatea societatilor offshore" de Mihai-Bogdan Afrasinei

"§2. Reguli si metode de stabilire a preturilor de transfer
Ghidul OCDE al preturilor de transfer pentru intreprinderile multinationale si administratiile fiscale grupeaza metodele de stabilire a preturilor de transfer in metode traditionale tranzactionale (metoda compararii preturilor, metoda cost-plus si metoda pretului de revanzare) si metode privind profitul tranzactional (metoda marjei nete si metoda impartirii profitului).
Metoda compararii preturilor
Presupune ca pretul bunurilor si serviciilor vandute de catre companiile multinationale entitatilor afiliate sa fie stabilit prin compararea cu alte tranzactii similare efectuate pe piata, dar cu entitati care nu sunt controlate. In practica, determinarea pretului de piata nu este un demers simplu, putand interveni o serie de dificultati. Astfel, pretul de piata poate avea valori distincte de la o tara la alta, poate varia in timp sau poate fi distorsionat de interventia costurilor de transport. Dificultati pot interveni, in special, in cazul activelor necorporale, deoarece exista rareori piete deschise, iar diferentele in ceea ce priveste functionalitatea si performanta activelor in cauza fac si mai dificil acest demers. In cazul in care pretul pietei este imposibil de determinat, preturile de transfer pot fi stabilite pe baza celorlalte metode.

Metoda cost-plus
In cazul in care pretul de piata nu poate fi identificat sau stabilirea acestuia este foarte dificil de realizat, poate fi utilizata metoda cost-plus care este considerata cea mai eficienta metoda atunci cand obiectul tranzactiei dintre entitatile afiliate il reprezinta furnizarea de servicii sau vanzarea de semifabricate, precum si atunci cand exista acorduri de aprovizionare incheiate pe termen lung. Metoda se bazeaza pe majorarea costurilor supor-tate de furnizorul de bunuri sau servicii din cadrul unei tranzactii controlate cu o marja de profit corespunzatoare domeniului de activitate. "