Alaturi de profesie si de relatiile sociale, intemeierea unei familii reprezinta, pentru Adler, una dintre cele trei mari sarcini ale unei vieti implinite. Antologia de fata reuneste conceptiile adleriene asupra dinamicii sexualitatii, iubirii si mariajului, idei aflate in vadit contrast cu viziunea lui Freud. Caci, daca pentru ultimul, personalitatea este determinata in esenta de pulsiuni, in cazul lui Adler, adaptarea la lumea sociala sta in centrul personalitatii in intregul ei. Pe langa descifrarea ”protestului viril”, tema cruciala pentru intelegerea feminismului, cartea face ample referiri la mecanismele specifice vietii de cuplu si la modul in care legaturile conjugale pot fi perturbate de educatia sexuala inadecvata, de lupta pentru putere sau de atitudinile discordante fata de sexualitate si familie. Scriitura clara si multiplele ilustrari de caz recomanda aceasta antologie nu doar studentilor si psihologilor practicieni, ci si publicului larg.
Alfred Adler (1870–1937), medic si psihoterapeut austriac, este fondatorul scolii de psihologie individuala. Autor extrem de influent, Adler a publicat peste 300 de carti si articole.
Fragment din volum:
“Dintre incercarile de pana acum de a initia o mai buna relatie intre sexe, cea mai importanta este educatia mixta. Acesta practica este controversata; are adversarii si sustinatorii sai. Acestia din urma mentioneaza ca avantaj principal faptul ca permite sexelor o oportunitate de a se cunoaste reciproc la timp, astfel incat sa poata evita miturile negative. Adversarii mentioneaza in primul rand ca diferenta dintre baieti si fete este deja atat de mare incat, atunci cand intra la scoala, educatia in comun nu ar face decat sa o sporeasca. Baietii s-ar simti oprimati fiindca fetele sunt mai avansate intelectual in aceasta perioada. Baietii, care au trebuit sa poarte toata povara privilegiului lor si a dovezii ca sunt mai competenti, ar fi acum confruntati dintr-odata cu intelegerea faptului ca privilegiul lor este doar un balon de sapun care se dizolva in fata realitatii. Unii cercetatori mai sustin si ca au descoperit ca, prin educatia mixta, baietii devin timizi fata de fete si isi pierd stima de sine.
Exista fara indoiala ceva adevar in aceste observatii si argumente. Insa argumentele sunt valide doar daca educatia mixta este privita prin prisma unei competitii intre sexe, intru victoria unuia ca fiind mai capabil decat celalalt. Inteleasa in acest fel de profesori si elevi, este nociva, fireste. Daca profesorii nu ajung la o mai buna intelegere a educatiei mixte — o intelegere bazata pe deprinderea si pregatirea pentru viitoarea cooperare intre sexe pe probleme comune — si daca nu isi bazeaza activitatea vocationala pe aceasta conceptie, experimentele de educatie mixta vor esua intotdeauna, iar adversarii vor considera aceste esecuri drept confirmari ale punctului lor de vedere.
Pentru a expune aici intregul tablou ar fi nevoie de creativitatea unui poet. Trebuie sa ne multumim sa atragem atentia doar asupra punctelor principale."