Ancoratus

Un autor renumit pentru talentul sau lingvistic (cunostea patru limbi straine, lucru rarisim in Antichitate), dar cu o scriitura aluziva, criptica, aproape cifrata. O personalitate a Bisericii, episcop si monah, autor de scrieri impunatoare, care insa nu a facut „scoala” in patristica. Un nume obligatoriu pentru istoria dogmei (este printre primii care afirma, explicit, realitatea transformarii euharistice si formuleaza elemente ale doctrinei mariologice), un sfint, pentru Bisericile traditionale, dar un sfint cu vehemente convingeri iconoclaste. Lucrarea de fata, o excelenta sinteza doctrinara a secolului de aur al patristicii, se desfasoara polemic, vizind „erezia”, intrind astfel in dialog cu Arie, cu Eunomie, cu Mani, cu Origen.     Finalul tratatului Ancoratus, redactat in 374, cuprinde doua formule de credinta, doua „crezuri”, primul dintre ele fiind identic, in prima sa parte, cu cel proclamat ulterior, la Sinodul constantinopolitan din 381.