Benedictus Deus

Benedictus Deus este o antologie alcatuita din cele mai reprezentative scrieri ale lui Meister Eckhart (1260-1327), fondatorul si principalul exponent al curentului de gandire ce va fi cunoscut sub numele de "mistica germana". Sunt prezentate cele patru tratate (Instructiuni spirituale, Consolarea divina, Despre omul nobil, Despre detasare) precum si numeroase predici redactate in latina (cu caracter filosofic) si germana (cu caracter pastoral).

Epoca lui Eckhart este una de rascruce, intrucat asistam atat la apusul sintezei metafizice a scolasticii cat si la aparitia primelor lucrari ce prefigureaza gandirea moderna. Opera eckhartiana urmareste sa impace argumentele mistice ale gandirii franciscane cu exigentele rationale ale tomismului; ea nu se mai multumeste sa considere credinta drept un produs al unei stari emotionale, ci cauta un principiu filozofic care sa o valideze. O astfel de cautare presupune fara indoiala o supozitie metafizica, pe care Eckhart o gaseste in unitatea de esenta a omului cu Dumnezeu (Esse est Deus). Pentru Eckhart, sufletul apartine esentei divine si, ca atare, este necreat si etern. "Scanteia" sufletului este cea care face posibila cunoasterea prin contemplatie, singura modalitate care ii permite omului sa treaca dincolo de domeniul sensibilului, al finitului si sa se inalte in sferele inalte ale suprasensibilului pentru a ajunge la cunoasterea identitatii sale cu Dumnezeu.

Inaltimea ideilor, puritatea si eleganta expresiei din scrierile si predicile sale, precum si atitudinea sa profund religioasa potentata de un patos cu totul deosebit, i-au asigurat o binemeritata faima in epoca, Eckhart fiind supranumit "Sfantul maestru care pretutindeni predica adevarul" sau "Maestrul caruia Dumnezeu nu-i ascunde nimic". Data uitarii o vreme, redescoperita la inceputul sec. al XIX lea, doctrina eckhartiana si-a pus amprenta asupra gandirii moderne (Hegel, Schopenhauer) si continua si in prezent sa exercite o atractie inconjurata de mister.