Referindu-se la bunicul meu, Albert Einstein a ramas in istorie spunand: "generatiile care vor veni vor crede cu greu ca un astfel de om a pasit pe acest pamant". George C. Marshall, secretar de stat al Statelor Unite ale Americii, l-a numit "purtatorul de cuvant al constiintei umanitatii". Un comentator spunea ca bunicul dovedeste ca umanitatea si adevarurile simple sunt mai puternice decat imperiile… Nu avea nici un titlu, zero avere si nici o functie oficiala. Nu conducea o armata sau un imperiu si nu a descoperit teoria relativitatii. Dar a dat glas unor adevaruri pe care le intelegem cu inima. Poate ca de aceea numele si imaginea sa au fost atat de respectate. Puterea lectiilor bunicului meu ne poate inspira pe toti in vremuri bune si in vremuri rele, iar lumina sperantei sale va continua sa straluceasca. Daca dorim ca aceasta lume sa se schimbe, trebuie sa ne schimbam noi insine. Daca vrem pace in lume, trebuie sa gasim pace in noi insine. - Arun Gandhi

Fragment din volumul "Darul maniei si alte lectii de la bunicul meu Mahatma Gandhi" de Arun Gandhi:

"Multi oameni din zilele noastre au in minte o imagine caricaturizata despre bunicul meu, aceea de sfant care a renuntat la bunurile materiale si care purta cat se poate de putine haine. Dar am o surpriza pentru acesti oameni: de fapt, intelegea valoarea banilor la fel de bine ca oricine altcineva. Considera ca forta economica era cheia libertatii Indiei, pentru ca stia ca independenta nationala este lipsita de sens daca nu-ti poti sustine familia sau macar pe tine. La ashram, nu exista nici o diferenta economica intre noi si duceam cu totii o viata extrem de simpla. Lucram impreuna, de la munca in gradina de legume la curatarea toaletelor, si stateam direct pe pamant pentru a manca, invata si vorbi. Cand mergeam la masa, nu ne servea nimeni, ne aduceam propriile farfurii, castroane, cani si tacamuri, dupa care le spalam. Nimeni nu se simtea privat de ceva pentru ca traiam cu totii in aceleasi conditii. Bapuji a inteles ca cei mai multi dintre noi au nevoie de foarte putin pentru a fi fericiti. Gresim cand incepem sa ne comparam cu altii si credem ca ce au ei este mai bun – si poate luptam sa obtinem ce au ei. Bapuji intelegea ca a pune capat inegalitatii economice ar fi un pas urias inspre reducerea violentei din lume. Nu poti sa predici nonviolenta, asa cum facea bunicul, fara sa recunosti mania atatata de inegalitate. 

Bapuji incerca sa-si pastreze viata simpla, dar s-a si intalnit cu cativa dintre cei mai importanti oameni din lume. In 1930 a mers la Londra, pentru a participa la prima Conferinta a Mesei Rotunde, organizata de guvernul britanic, si pentru a discuta viitorul Indiei. Ca de obicei, purta haine facute din materiale toarse de mana si cusute de mana, numite khadi, pe care le incuraja ca modalitate de a-i ajuta pe cei mai saraci tarani. Miscarea khadi prinsese contur si incepea sa aiba efecte asupra industriei britanice de textile. De vreme ce multi indieni manifestau semne de independenta, facandu-si propriile khadi, britanicii nu mai puteau cumpara tot bumbacul din India la preturi mici si nu-l mai puteau revinde sub forma de imbracaminte scumpa, facuta la masina.

Participantii la Masa Rotunda au fost invitati la Palatul Buckingham, iar bunicul meu a ajuns acolo purtand o panza care-i acoperea coapsele si un sal. Servitorii regali se agitau la gandul ca aceasta nu era o tinuta decenta pentru a-l intalni pe rege, dar Bapuji a zambit si a spus ca, daca regele George nu vrea sa-l vada asa cum arata de obicei, nu va participa. Reporterii au auzit povestea si nu se mai saturau de ea.”