Scrisa in inchisoare, De profundis e o epistola catre lordul Alfred Douglas, prietenul si iubitul lui Oscar Wilde timp de trei ani. Legatura lor, condamnata de morala si legile vremii, il adusese pe autor dupa gratii in 1895, pentru doi ani de munca silnica. Aceste pagini intense sunt deopotriva retrospectiva amara a unei povesti de dragoste esuate si o cautare spirituala care incepe cu suferinta si penitenta.

„Stand aici, in aceasta celula intunecoasa, in haine de osandit, un om dezonorat si distrus, ma invinuiesc. In noptile tulburi si agitate de neliniste, in zilele lungi si monotone de suferinta, pe mine ma invinuiesc. Ma invinuiesc ca am permis unei prietenii neintelectuale, o prietenie al carei scop primar nu era crearea si contemplarea lucrurilor frumoase, sa-mi domine complet viata. De la bun inceput a fost o distanta prea mare intre noi... Nu ti-ai dat seama ca un artist, si mai ales un artist cum sunt eu, adica unul pentru care calitatea operelor depinde de intensificarea personalitatii, are nevoie pentru dezvoltarea artei sale de compania ideilor, de o atmosfera intelectuala, de liniste, pace si solitudine.“ (Oscar WILDE)

„Are adancimea, onestitatea si stilul autentic ale unui mare autor.“ (W.H. AUDEN)