Catalin Stanciu este psiholog de profesie si asta se cam vede in Deliruri, noul sau volum de poezie, care e cel mai bun de pana acum, deci avem inca un tanar poet in plina ascensiune. Eul liric din Deliruri mediteaza (destul de asezat - as fi preferat sa fie mai radical, mai… delirant) despre viata si moarte, dar mai ales observa lumea - si pe aceea interioara, si pe aceea exterioara -, in special pe cea din jurul sau, de la propria familie ( "Sotia/ imi spune aspru si didactic/ ca un pastor fara har:/ „Cand te vei purta si tu normal,/ cand vei fi psiholog si-n familia ta”/ ca si cum/ toata lumea din jurul meu/ ar avea nevoie de terapeut”) pana la unele tipuri de femei (vezi poemele 20, 21, 22, cu femei-barbati, femei-vedete si femei tatoo) sau barbati (reprezentativi - barbatul-hipster din poemul 30 si barbatul bodegilor si al femeilor usoare, care e un tata absent, din 32). Iar poeziile despre altii sunt la fel de directe, percutante si taioase precum cele mai personale, existentiale, (care par) autobiografice. O carte ideala pentru cititorii de aici si acum: se citeste repede, cu placere si cu interes. Lectura utila! - Mihail Vakulovski