Fragment din cartea " Destin tragic de artist genial" de Emanuel D. Florescu

"II - Mihail Iurievici Lermontov
Un poet romantic dintr-un duel dramatic

Fiind si eu invitat sa-mi povestesc tragica soarta, am decis, in pofida unei reticente initiale, sa nu resping totusi generoasa si surprinzatoarea oferta literara, mai cu seama ca, din cate imi mai amintesc, sper ca si domniile voastre la fel, am avut unele legaturi cu literatura in viata mea terestra. Ideea o gasesc interesanta, iar gestul autorului necunoscut din viitor ma maguleste efectiv. Aceasta inseamna ca am avut si eu un cuvant de spus in literatura rusa, si, pare-se, chiar si in cea universala. Cuvantul a fost de altfel arma mea preferata, desi prin prisma carierei mele militare m-am deprins sa folosesc si alte arme de lupta. Asa ca am acceptat recunoscator aceasta posibilitate originala de-a ma adresa post-mortem posteritatii, metoda literara care-mi ofera din nou sansa de-a ma exprima personal, direct si artistic. Am tacut destul, de cand nu mai sunt in lumea fizica, iar tacerea nu m-a caracterizat niciodata.
Am onoarea sa ma prezint ca cel ce am fost candva Mihail Iurievici Lermontov, artist liric din pura placere si destoinic ofiter de cariera.
Va salut militareste, distinsii mei cititori de peste veacuri, si va supun atentiei un monolog artistic, ce sper sa nu va plictiseasca. Un monolog despre viata mea, care, chiar daca a fost foarte scurta, n-a fost de fel una anosta. Ca doar am fost un veritabil aventurier, un nonconformist sadea, un razboinic iubitor de pace, un razvratit dornic de liniste, un neinfricat justitiar allat in slujba dreptatii. "