Exista oameni prin care vorbeste istoria. O istorie a raului, a nedreptatii, a dezonoarei. Ce mai ramane din inscriptiile personale? Tocmai asta incearca sa descopere scriitorul sud-african J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel in 2003, in aceasta carte care i-a adus, nu surprinzator, al doilea Premiu Booker.

David Lurie, profesor universitar din Cape Town, crede ca a ajuns la capatul cautarilor sale erotice si metafizice, ca a cunoscut toate chipurile rusinii. Pana cand fiica sa lesbiana, Lucy, este violata de trei tineri de culoare, ca un tribut luat hotararii ei de a ramane pe pamantul unde s-a nascut. Pentru ca istoria neagra si istoria alba isi impart „echitabil“ victimele. Intr-o lume „post-crestina, post-istorica, post-literata“, granitele dintre public si privat se sterg, iar semnele se schimba.

Daca violenta nu este niciodata personala, caderea in dizgratie este un act de mare intimitate. Pentru ca nu se intampla niciodata in ochii celorlalti, ci in propriii tai ochi. A urma aceasta cale personala inseamna „a merge pana in centrul nervos al fiintei. Ceea ce se afla intre aceste pagini este mai mult decat vor afla vreodata despre ei insisi cei mai multi dintre noi“. (Sunday Telegraph)
Traducere din engleza de Felicia Mardale