Unul dintre cele mai semnificative romane ale ultimului deceniu. Cea mai buna carte a anului 2010 pentru Kirkus Reviews si San Francisco Chronicle

    Melody nu poate sa mearga sau sa vorbeasca, dar are o memorie exceptionala. Isi aminteste fiecare cuvant, fiecare senzatie, gust sau emotie. E mai isteata decat multi adulti din preajma ei si decat colegii de clasa – aceiasi copii care o resping numai pentru ca, oricat s-ar stradui, nu-i poate convinge ca nu e intr-atat de diferita de ei. Melody insa nu vrea sa fie vazuta doar ca un copil cu probleme si e gata sa mearga oricat de departe pentru a le demonstra tuturor contrariul. Iar in final, ne arata ce inseamna curajul, prietenia adevarata si indrazneala de privi dincolo de prejudecati.

    Fragment din volumul "Din capul meu" de Sharon M. Draper:

    “A verificat rezultatele in timp ce noi ne uitam la un film despre piramidele din Egipt. Nu m-am putut abtine sa nu trag cu ochiul la el.
    In cele din urma, domnul Dimming s-a uitat peste ochelarii lui cu rame metalice.
    — Am calculat punctajul. Nu a fost o proba oficiala, dar pot sa va spun ca elevii cu raspunsuri foarte bune au fost azi Paula, Claire, Rose si Connor.
    Connor a sarit de pe scaun si a chiuit.
    — Stiam eu! Eu sunt cel mai bun! Sunt tare! Dati-mi ciocolata aceea!
    A luat-o pe culoar spre catedra.
    — Stai jos, Connor! a zis exasperat profesorul. Te-ai descurcat bine, dar nu primesti tu ciocolata.
    — Cine m-a batut? a intrebat el uimit. Rose? Nu-i nimic. Imi iau eu revansa la selectia oficiala.
    M-am uitat la Rose. Mi-a zambit - se astepta sa fie ea.
    Domnul Dimming a tacut o vreme. S-a scarpinat in cap. In cele din urma, si-a dres vocea si a spus:
    — Castigatorul competitiei de azi si al ciocolatei, cu punctaj perfect, este...
    S-a oprit din nou, a clatinat din cap, apoi a luat-o de la capat.
    — Singura persoana din clasa care a raspuns corect la toate intrebarile este... Melody Brooks.
    S-a lasat o liniste de mormant. Nici un fel de aclamatii. Doar priviri neincrezatoare.
    — Nu-i corect! a rabufnit furioasa Molly. Melody are pe cineva langa ea care ii sopteste raspunsurile!
    — Probabil ca a trisat! a adaugat tare Claire.
    Catherine a sarit de pe scaun si s-a dus valvartej spre locul unde stateau Claire si Molly, tacanind cu cizmele ei noi din piele neagra pe dalele pardoselii.
    — Eu nu am ajutat-o! V-a trecut vreodata prin minte ca s-ar putea sa fie desteapta?
    — Nici macar nu poate sta singura in picioare! a raspuns iritata Claire.
    — Felul cum arati nu are nicio legatura cu ce ai in cap! Ar trebui sa iti dai seama de asta cand te uiti in oglinda!
    — Au! Te-a nimerit! a zis Connor.
    Cativa au ras, dar majoritatea copiilor se uitau stingheriti in jur. Nimeni nu se uita la mine.
    Claire n-a zis nimic, iar Molly a hotarat sa taca si ea.
    Catherine s-a intors la mine, dar toata povestea ma facuse sa vreau sa ma strecor sub o banca si sa dispar.”