Toate cate sunt pomenite in aceasta carte, sunt fapte (izbanzi sau caderi ascetice) si invatatura practica a Athonitilor. Au fost scrise pentru a indemna la pocainta si la urmarea vietuirii lor ascetice sau ca sa ne faca atenti prin cele patimite de ei.

 

    Fragment:

 

    “Ieromonahul Metodie Kareotul 

 

    Parintele Metodie era de origine roman. S-a nascut la 26 decembrie 1905 in orasul Sibiu, din parintii Ioan si Evdochia Popa. La botez a fost numit Vasilie. A venit in Sfantul Munte si s-a inchinoviat la Chilia Sfintilor Teodori, dependenta de Manastirea Cutlumus. In aprilie 1932 a avut loc tunderea sa in monahism si a fost numit Metodie. Pentru curatia si evlavia sa a fost hirotonit preot.

    Odata staretul sau l-a trimis la Manastirea Esfigmenu ca sa vanda rucodelia lor, cu porunca de a se intoarce in aceeasi zi. Dupa ce si-a savarsit ascultarea, vremea s-a stricat si a inceput sa ploua torential. Parintii au incercat sa-l impiedice de a pleca pe un astfel de timp. Dar el, avand in minte porunca staretului sau, a plecat, dar se ingreuia sa-si continue drumul. Atunci, gasind o scorbura de copac, s-a ghemuit in ea si a inceput sa se roage. La un moment dat l-a furat somnul, iar cand s-a trezit, a vazut o lumina in apropiere. Atunci a spus intru sine: „Voi merge sa bat la poarta, ca sa primesc ajutor". A mers, a batut si a vazut ca se afla la chilia sa. Staretul sau a ramas inmarmurit cand l-a vazut, fiindca il astepta cu neliniste, si s-a minunat de ascultarea lui.

    Mai tarziu, dupa adormirea staretului sau, a luat Chilia Sfintilor Teodori din Karyes si se nevoia cu marime de suflet si jertfire de sine.

    Parintele Metodie era virtuos, iar aceasta o arata simplitatea sa, pacea si smerenia sa, multele sale virtuti si petrecerea sa fara prihana. Era iubitor de slujbe si foarte nevoitor. Nu-si neglija deloc slujba si indatoririle sale duhovnicesti. Parintii si-l amintesc ca pana la batranetile sale purta rasa si isi facea canonul.

    Era un om smerit si cu multa dragoste.”