“Imi priveam chipul in oglinda. Reflectia-mi era la fel de incetosata ca si mintea. Am ridicat greoi bratul, lasandu-mi palma sa alunece de cateva ori pe geamul aburit. M-am sters pe prosopul mare ce-mi invaluia trupul si am privit din nou fiinta ce-ar fi trebuit sa fiu eu - dusul imi imprastiase tusul si rimelul, transformandu-ma-ntr-un zombi. Parul era la fel de haotic ca si noaptea trecuta. Am oftat. Mi-am spalat fata cu apa rece, insistand asupra petelor negre din jurul ochilor rosii. Simteam nevoia sa-mi cobor capul sub robinet. Il simteam insa atat de greu incat riscam sa nu-l mai pot ridica. Am renuntat. M-am ghemuit pe covorul din baie lasandu-l sa cada pe usa. Durerea m-a facut sa scot un sunet prea ragusit ca sa trezeasca pe cineva. Probabil eram singura treaza la acea ora - ajunsesem acasa putin dupa cinci dimineata. Am adormit imediat. Un vis ciudat m-a facut sa sar din pat - Alergam gafaind printr-o padure deasa, plina de muschi umezi si, desi alunecam la fiecare pas, ma ridicam cu indarjire, convinsa ca pot scapa. Nu stiu de cine, nu stiu de ce, dar imi amintesc ca-mi era ingrozitor de frica. Stiam ca era zi, desi nu vedeam lumina. M-am impiedicat de-o radacina si-un ras sadic, ragusit, mi-a inghetat trupul. M-am trezit sufocata de perna in care-mi ascunsesem fata. N-am reusit sa mai adorm.

    Acum incercam sa pun cap la cap noaptea trecuta. Fiecare amintire avea acelasi final: Nate n-a fost acolo! L-am cautat disperata cu privirea cand am cantat "Iubire fara cuvinte". L-am cautat in multime cand am coborat de pe scena. Am privit spre fereastra lui intunecata cand am primit cadoul de la Tom -  motocicleta care-a venit la pachet cu casca rosie de la Mike si o geaca de motociclist din piele neagra cu spatele rosu (cu doua numere mai mare) de la Richard. El nu era acolo!"