Volumul ofera o mai profunda cunoastere a dogmei euharistice in sine, deoarece asa cum sustine el „chestiunea prefacerii sau a transpunerii Sfintelor Daruri, in Trupul si Sangele Domnului, nu este nicidecum o chestiune cosmologica, ci una hristologica. Ea se formuleaza si se rezolva in limite si pe teren hristologic si anume, pe baza invataturii despre Corpul Domnului, Cel pamantesc si cel preamarit, Cel de pana la inviere si Cel de dupa inviere”.
Mai presus de orice, Euharistia este o jertfa mantuitoare, ce se aduce „pentru iertarea pacatelor”. Aceasta insa nu istoveste puterea jertfei lui Hristos, puterea intruparii. Ea nu numai ca reintegreaza natura corupta a lui Adam, ci si indruma catre o noua viata in Hristos. Ea da omului natural, lui Adam cel vechi, puterea sa devina neamul lui Hristos; ii da putere pentru o noua viata.
Sobornostia bisericii, adica unirea in dragoste – e Trupul lui Hristos complet, cuprinzand in acelasi timp in sine insusi principiul conducator si ideal pentru fratia omenirii. in simplicitatea si copilarescul ei, s-a descoperit modest, lumii intai in viata primitiva a bisericii, atunci cand crestinii, proaspat convertiti, au trait in comuniune religioasa si in unitatea dragostei.