Pe data de 10 iunie 1904, Dante al Dublinului (asa cum il numea ironic Oliver St. George Gogarty, prototipul lui Buck Mulligan din Ulise), un Hamlet aflat in pragul inanitiei, o zareste pe strada pe tanara Nora Barnacle.
 

Dat fiind ca fata nu-i respinge cu prea multa convingere avansurile, ii propune o intalnire pentru a doua zi, unde Nora nu apare. Dupa o prima scrisoare dezamagita din partea lui Jim, va avea loc primul rendez-vous, pe data de 16 iunie 1904, o data ce a intrat definitiv in istoria literaturii, fiind unitatea temporala care acopera actiunea romanului Ulise. Relatia cu Nora a reusit sa-l reintegreze in lume, sa-l extraga din singuratatea in care se refugiase dupa moartea mamei sale. 
 

Pentru o analiza psihologica, scrisorile catre Nora sunt absolut fascinante: ele urmaresc drumul chinuit, plin de razgandiri, sinuos si agonizant al artistului catre abandon. 
 

Scatologia, sadismul si masochismul puse in scena in aceste scrisori trebuie interpretate exclusiv prin prisma scopului practic investit de Joyce in ele, si mai putin printr-o simbolizare excesiva. Sunt scrisorile unui om singur, care cauta cu disperare uniunea totala cu femeia care, pana la urma, i-a ramas alaturi toata viata. De altfel, cea mai emotionanta e acea scrisoare din 1922 cand, in fata unei tentative a Norei de a-l parasi, Her Satan Joyce (cum il numeau fetele din corul Stadttheater din Zurich) redevine baiatul din urma cu 15 ani, care-i promitea blanuri. Iar asta se intampla cand Ulise deja avea success, iar intrega lume literara ii statea la picioare. 
 

Bogdan-Alexandru Stanescu