Dreptul Uniunii Europene. O noua tipologie juridica
Dreptul Uniunii Europene. O noua tipologie juridica
Prin tema abordata, cartea „Dreptul Uniunii Europene – o noua tipologie juridica” supune atentiei doctrinei juridice problema complexa a aparitiei unei noi tipologii juridice, si anume tipul dreptului Uniunii Europene. Lucrare este gandita ca un studiu multidisciplinar, care imbina elemente de teoria generala a dreptului cu elemente de drept comparat si de dreptul Uniunii Europene, urmarind astfel sa raspunda intrebarii: poate dreptul Uniunii Europene, care este caracterizat de multilingvism si multijuridism, sa fie considerat un nou tip de drept, cu determinatii calitative specifice, aparut in panorama sistemelor de drept ale lumii?
Monografia isi propune sa analizeze conceptul de „tipologie” in stiintele sociale, inclusiv in stiintele juridice, sa examineze tipologia dreptului din perspectiva dreptului comparat, sa studieze istoria si specificitatile dreptului Uniunii Europene, cu accent pe trasaturile care sustin ideea unei noi tipologii juridice, sa cerceteze izvoarele dreptului unional ca arhitect al noii ordini juridice a Uniunii Europene, accentuand rolul doctrinei si al jurisprudentei in conturarea principiilor acestui tip de drept.
Prin chiar structurarea lucrarii, compusa din trei parti – conceptul de „tipologie” in stiintele sociale; Dreptul Uniunii Europene, de la multilingvism la o noua tipologie juridica; trasaturile acestui drept –, s-a urmarit sa se orienteze cercetarea stiintifica spre cunoasterea acelor trasaturi care sa poata sustine existenta unei posibile noi tipologii, in raport de criterii predeterminate teoretic.
Prin tematica abordata si maniera de analiza, prezenta lucrare constituie, in mediul juridic din Romania, o lucrare cu un caracter de noutate. Mai mult, expunerea jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene reprezinta o abordare inovatoare in cercetarea acestei teme.
Fragment din volum:
“Capitolul al IV-lea. Jurisprudenta instantelor Uniunii Europene, izvor de drept
94. Jurisprudenta (denumita si practica judecatoreasca) cuprinde totalitatatea hotararilor judecatoresti care sunt pronuntate de catre instantele de toate gradele, cu prilejul judecarii cauzelor care le revin, intr-un sistem judecatoresc. Unii autori pun problema utilitatii luarii in considerare a totalitatii hotararilor judecatoresti, inclusiv a celor gresite, deoarece sustin ca doar hotararile „care contribuie la cristalizarea unei practici corecte in aplicarea legilor de catro instantele de judecata" ar trebui luate in considerare, deoarece acelea care sunt gresite sau cele care nu pot fi folosite ar trebui considerate improprii in acest scop.
Ulpian definea jurisprudenta ca fiind „cunoasterea lucrurilor divine si umane, stiinta justului si injustului.
Rolul jurisprudentei consta in interpretarea si aplicarea legii la cazuri concrete.
95. In functie de sistemul de drept dintr-o tara, jurisprudenta poate sau nu poate avea un rol creator, cu alte cuvinte, poate sau nu poate sa constituie un izvor de drept. Astfel, in statele care au adoptat sistemul common law, jurisprudenta este izvor de drept (e.g. Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Australia. Nigeria), in timp ce, in statele care au adoptat sistemul romano-germanic, jurisprudenta nu este izvor de drept (e.g. Romania, Franta, Belgia). Totusi, trebuie subliniat ca indiferent de sistemul juridic in care ne regasim, de multe ori se observa ca instantele judecatoresti ajung in multe situatii la solutii unitare atunci cand interpreteaza sau aplica la un caz concret o norma juridica. Mai mult, doctrina juridica din sistemul romano-germanic, precum si avocatii invoc jurisprudenta instantelor competente, in sprijinirea argumentelor lor. Din aceste cauze, putem afirma ca jurisprudenta in aceasta familie de drept joaca totusi un rol informal."
Descrierea produsului
Prin tema abordata, cartea „Dreptul Uniunii Europene – o noua tipologie juridica” supune atentiei doctrinei juridice problema complexa a aparitiei unei noi tipologii juridice, si anume tipul dreptului Uniunii Europene. Lucrare este gandita ca un studiu multidisciplinar, care imbina elemente de teoria generala a dreptului cu elemente de drept comparat si de dreptul Uniunii Europene, urmarind astfel sa raspunda intrebarii: poate dreptul Uniunii Europene, care este caracterizat de multilingvism si multijuridism, sa fie considerat un nou tip de drept, cu determinatii calitative specifice, aparut in panorama sistemelor de drept ale lumii?
Monografia isi propune sa analizeze conceptul de „tipologie” in stiintele sociale, inclusiv in stiintele juridice, sa examineze tipologia dreptului din perspectiva dreptului comparat, sa studieze istoria si specificitatile dreptului Uniunii Europene, cu accent pe trasaturile care sustin ideea unei noi tipologii juridice, sa cerceteze izvoarele dreptului unional ca arhitect al noii ordini juridice a Uniunii Europene, accentuand rolul doctrinei si al jurisprudentei in conturarea principiilor acestui tip de drept.
Prin chiar structurarea lucrarii, compusa din trei parti – conceptul de „tipologie” in stiintele sociale; Dreptul Uniunii Europene, de la multilingvism la o noua tipologie juridica; trasaturile acestui drept –, s-a urmarit sa se orienteze cercetarea stiintifica spre cunoasterea acelor trasaturi care sa poata sustine existenta unei posibile noi tipologii, in raport de criterii predeterminate teoretic.
Prin tematica abordata si maniera de analiza, prezenta lucrare constituie, in mediul juridic din Romania, o lucrare cu un caracter de noutate. Mai mult, expunerea jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene reprezinta o abordare inovatoare in cercetarea acestei teme.
Fragment din volum:
“Capitolul al IV-lea. Jurisprudenta instantelor Uniunii Europene, izvor de drept
94. Jurisprudenta (denumita si practica judecatoreasca) cuprinde totalitatatea hotararilor judecatoresti care sunt pronuntate de catre instantele de toate gradele, cu prilejul judecarii cauzelor care le revin, intr-un sistem judecatoresc. Unii autori pun problema utilitatii luarii in considerare a totalitatii hotararilor judecatoresti, inclusiv a celor gresite, deoarece sustin ca doar hotararile „care contribuie la cristalizarea unei practici corecte in aplicarea legilor de catro instantele de judecata" ar trebui luate in considerare, deoarece acelea care sunt gresite sau cele care nu pot fi folosite ar trebui considerate improprii in acest scop.
Ulpian definea jurisprudenta ca fiind „cunoasterea lucrurilor divine si umane, stiinta justului si injustului.
Rolul jurisprudentei consta in interpretarea si aplicarea legii la cazuri concrete.
95. In functie de sistemul de drept dintr-o tara, jurisprudenta poate sau nu poate avea un rol creator, cu alte cuvinte, poate sau nu poate sa constituie un izvor de drept. Astfel, in statele care au adoptat sistemul common law, jurisprudenta este izvor de drept (e.g. Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Australia. Nigeria), in timp ce, in statele care au adoptat sistemul romano-germanic, jurisprudenta nu este izvor de drept (e.g. Romania, Franta, Belgia). Totusi, trebuie subliniat ca indiferent de sistemul juridic in care ne regasim, de multe ori se observa ca instantele judecatoresti ajung in multe situatii la solutii unitare atunci cand interpreteaza sau aplica la un caz concret o norma juridica. Mai mult, doctrina juridica din sistemul romano-germanic, precum si avocatii invoc jurisprudenta instantelor competente, in sprijinirea argumentelor lor. Din aceste cauze, putem afirma ca jurisprudenta in aceasta familie de drept joaca totusi un rol informal."
Detaliile produsului
