Este natiunea noastra mahmura? Sunt nemtii mai timizi decat romanii? Cum ne ferim de cultura? Este munca un subiect rusinos? Iata numai cateva din intrebarile la carc incearca sa raspunda colectia de miniaturi satirice a scriitorului si jurnalistului Danut Ungureanu.
Textele sunt instructiuni de folosire a societatii romanesti si indicatii pentru rezolvarea unor chestiuni vitale: sistemul national de sanatate poate functiona excelent cu trei medici; "Miorita" trebuie neaparat corectata; criza economica va fi depasita cu saibe si subonadragi; omologarea brandului romanesc "Merge si-asa" Si multe, multe altele.
Umorul spumos si amarui, ca o crema de zahar cam prea ars, este o constanta a scrierilor scmnate de Ungurcanu.
Ilustratiile volumului, bogate in semnificatii, apartin legendarului poet si caricaturist Traian Fumea.
Fragment din ebook:

Nemtii, un popor timid

Se spune despre nemti ca ar fi oameni reci, flegmatici, duri. Am fost in Germania odata, in trecere, si pot sa spun ca nu e nimic adevarat in toate astea. Bazaconii! In realitate, nemtii sunt sensibili, speriosi, cam timizi.
Am mers o zi si o noapte cu autocarul. Ne-am oprit in parcarea unei benzinarii, sa ne dezmortim, sa luam un pic de aer. Ca era parcarea unei benzinarii ne-am dat seama abia cand am coborat si ne-am fatait nitel. Pe fereastra se vedea cu totul altceva. Prea multa lumina. „Ba, acilea e opera!“ a strigat unul. Nemtii au dat cu ochii de autocarul nostru si s-au ascuns care pe unde-a putut.
Dupa cinci minute am nimerit toaletele. Cu un urlet de entuziasm, am navalit sa ne spalam, ca orice om civilizat. Inauntru, alti nemti. S-au ghemuit intr-un colt, urmarind speriati bataia cu apa, baloanele de sapun lichid, carnavalul cu serpentine de hartie igienica roz, vernil, alba. Cat am tras de ei, sa se bucure cu noi, cat am strigat la dansii, n-am scos decat „bite, bite“.
Baietii s-au sapunit bine, pana la brau. Pe urma si-au frecat vartos picioarele. Dupa o zi si-o noapte in autocar, optzeci de sosete se simt mai mult decat doua. Nemtii fac lucruri solide, dar la ghiuvete – vai mama lor! Un baiat a pus ambele picioare in ghiuveta, sa le sapuneasca mai bine, si a cazut cu ghiuveta.
De ras, l-am auzit doar tarziu pe unul de-ai nostri, strigand din buda. Se blocase acolo. O voce automata ii spunea ca usa se deschide doar daca trage apa. Dar el nu stia limba vocii automate. Si chiar daca ar fi stiut limba, nu stia de unde se trage apa. I-am scos pe nemti din dulapul in care se ascunsesera. Le-am cerut prin semne sa-l elibereze pe colegul nostru. Altceva decat „bite, bite“ n-am scos de la dansii. A trebuit sa spargem broasca. Credeam ca daca tragi apa si se deschide usa, atunci cand spargi usa se trage automat apa. Aiurea!