Draga cititorule, ai in mana o carte care iti va rascoli sufletul... Din sirul celor enumerati in pagini, am cunoscut multi. Era normal, am baut din paharul amaraciunii impreuna. Ne-am rugat impreuna. Am subliniat pe cei care i-am cunoscut, cu lacrimi. Am retrait momente sublime, cu toata inimaginabila suferinta prin care a trebuit sa trecem.
Omeneste gandind, cine poate sa inteleaga oceanul de ura ce a zamislit atata suferinta, atata jale, atatia morti. Cum sa pricepi spiritul de jertra, de dragoste fata de cel de-alaturi, daca nu te-a patruns sfatul Mantuitorului: pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc..." (Mt.5, 44) si mai ales indemnul Apostolului Pavel: „Dragostea toate le rabda, toate le crede, toate le nadajduieste, dragostea nu cade niciodata!". De seninatatea cu care au intampinat martirii nostri tot soiul de chinuri, nascocite de minti bolnave aflate sub porunca lui lucifer, cum sa ne mai miram?... Ei sunt temelia de granit pe care neamul nostru se va ridica. ( Ilie Tudor, fost detinut politic).

Fragment:

" Marcel Cazacu (1930-2001)
S-a nascut la 18 aprilie 1930 la Radauti, ca fiu al Artemiziei (Bej an) si al lui Gheorghe V. Cazacu. Era in Vinerea Mare, zi simbolica care avea sa-si puna pecetea pe intregul sau destin. S-a nascut si a crescut familie cu frica de Dumnezeu si devotata luptei nationaliste. Tatal sau, Gheorghe V. Cazacu, detinea atunci singura librarie romaneasca, _Lumina Poporului" din Radauti, era priceput in sculptura in lemn si era sef de judet in Nliscarea Legionara, fiind si el inchis in lagarul de la Miercurea Ciuc. Nasul de botez al hului sau Marcel, a fost comandantul legionar Vasile Iasinschi. A crescut de mic copil in duh legionar, luand parte la adunari si tabere, ca cea de la Carmen Sylva. A urmat liceul "Eudoxiu Hurmuzachi" din localitate, visand sa-si faca studii la Paris. Era unul din membrii xi mai sarguinciosi ai Fratiilor de Cruce, insusindu-si in mod exemplar preceptele de educatie morala. Cine l-a cunoscut in orice moment ulterior al vietii, a putut recunoaste pe deplin amprenta acestei educatii.
Visele s-au spulberat insa cand premiant pe liceu fiind, in mai 1948 a fost arestat si fara aici un proces a inceput sa colinde puscariile comuniste. in inchisoarea Suceava i s-a .niscenat un proces in urma caruia a primit sentinta de „uneltire impotriva ordinii sociale", dus la Jilava si apoi la Targsor, la inchisoarea elevilor. A urmat Periprava si in 1960 s-a eliberat de la Gherla cu numai 31 kg intr-un grad avansat de distrofie. Cu gardianul langa el, a fost tratat de catre Prof Hateganu la Cluj si apoi trimis cu domiciliu obligatoriu in Baragan pentru alti doi ani.
In toata aceasta perioada a ramas ca o figura luminoasa si foarte credincioasa, care raia mai mult pentru ceilalti decat pentru el, caracteristica pastrata de-a lungul intregii vieti erau caracteristice actiuni ca: de a citi Noul Testament cu patura in cap, de a hrani de la inifirmerie pe cei din carcera cu bilute de terci, a-si imparti bucata de halva primita in pachet de Sf Pasti. Postea negru in fiecare vineri, oferindu-si cantitatea insignifianta de terci celor bolnavi. La Jilava primise porecla „oita profesorului Ernest Bernea", datorita unei cusme mari pe care o avea si relatiei deosebite cu profesorul Bernea. Ajunsi pe Baragan obtinusera Ibecare cate cocioaba, dar el si-a abandonat-o facand din ea biserica, dormind astfel o iarna ranga usa unui alt camarad pana la incropirea altei cocioabe. Dupa eliberare urmeaza scoala tehnica sanitara din Timisoara, apoi Facultatea de stiinte economice din acelasi oras. Considera familia ca cea mai importanta realizare a sa faind cel mai exemplar sot, tata si bunic. S-a pensionat in 1990 din functia de contabii Directia Judeteana de Drumuri si Poduri din Timisoara. "