„Ferice de voi! Daca versurile mele se vor bucura de vreo trecere, niciodata timpul nu va va sterge numele din amintirea veacurilor, cata vreme va trai neamul lui Enea langa stanca neclintita a Capitoliului si cata vreme romanii vor avea imparatia lumii.“ - Vergiliu, Eneida, Cartea a IX-a

„Biblioteca pentru toti copiii“ cuprinde cartile de neuitat ale copilariei, capodopere ale literaturii universale, fara de care biblioteca unui copil nu poate fi completa.
Colectia reprezinta un instrument de lucru esential pentru elevii de gimnaziu, punand scriitorii si operele prevazute in programa scolara de limba si literatura romana alaturi de romanele indragite de generatii intregi de copii.

Fragment din cartea "Eneida" de Vergiliu

"„CARTEA A SASEA
Astfel vorbi Enea cu lacrimi in ochi, iar corabiile cu panzele intinse ajunsera in sfarsit la tarmurile Cumei, asezare intemeiata de eubei. Intoarsera atunci prorele spre mare; dintele puternic al ancorei lega corabiile de fund, iar pupele rotunjite tivira tarmul. Plina de nerabdare, tinerimea sari pe pamantul Italiei. Unii faceau sa tasneasca flacara ascunsa in vinele cremenei: altii se pusera sa cerceteze in graba padurile, vizuinile fiarelor, si-si aratau izvoarele descoperite.
In timpul acesta, piosul Enea o lua spre piscul unde se inalta templul inchinat lui Apolo si ceva mai incolo inspre tainita, o pestera uriasa, temuta de toti, a Sibilei, pe care Apolo o umple de duhul lui puternic si-i dezvaluie viitorul. Enea si tovarasii lui se apropiara acum de dumbrava Triviei si de templul ei de aur.
Cand a fugit din tara lui Minos, Dedal a cutezat, dupa cum se stie, sa se avante in aer cu ajutorul unor aripi repezi si a razbit pe drumul acesta nemaiumblat spre miazanoaptea cea friguroasa, pana ce si-a oprit zborul, usurel, pe inaltimile calcidice. De cum s-a coborat pe pamantul acesta, ti-a inchinat tie, Apolo, aripile lui, si apoi ti-a ridicat un templu urias, pe ale carui usi a sculptat moartea lui Androgeu; mai incolo, bietii atenieni erau siliti sa, plateasca drept pedeapsa cate sapte copii in fiecare an; urna statea alaturi cu sortii trasi. in fata, deasupra rnarii, se arata pamantul Cretei. Aici era infatisata dragostea spurcata a Parsifaei cu un taur, cu care s-a impreunat prin viclesug; apoi Minotaurul, corcitura, jumatate om, jumatate taur, rodul unei patimi neingaduite. Dincoace, cladirea ridicata, cu truda si cu intortocheri incalcite. Din mila pentru marea iubire a Ariadnei, insusi Dedal a descurcat totusi intorsaturile amagitoare ale Labirintului, calauzind pasii nesiguri ai lui Tezeu cu un fir de ata. Si tu, Icare, ai fi avut o buna parte intr-o lucrare atat de frumoasa, daca durerea tatalui tau i-ar fi ingaduit-o. De doua ori s-a incercat sa-ti sape aur nenorocirea; de doua, ori insa mana parinteasca i-a cazut. Troienii ar fi stat sa cerceteze totul pana la capat, daca, Ahate, ce fusese trimis inainte, nu s-ar fi intors impreuna cu preoteasa lui Apolo si a Dianei, Deifobe, fiica lui Glaucus [...]. ""