Lucrarea lui R.G. Collingwood reprezinta unul dintre cele mai importante tratate de metafilozofie aparute in prima jumatate a secolului XX, intr-o epoca in care filozofia se gasea intr-o stare de descumpanire – exprimata cel mai concret de atacurile pozitivismului logic la adresa principiilor sale si a domeniului sau de aplicabilitate. Cu o eleganta aparte a scriiturii, autorul expune ratiunile pentru care filozofia constituie o disciplina autonoma, cu o metoda deosebita si o tematica diferita de cele ale stiintelor naturii si ale stiintelor exacte, exprimandu-si speranta ca, prin reconsiderarea problemei metodei sale, filozofia va pasi din nou pe calea progresului.

„Configuratiile verbale ale filozofului sunt construite doar spre a da in vileag gandul pe care-l exprima si au valoare nu in sine, ci ca mijloace in vederea acestui scop. Arta prozatorului este o arta care trebuie sa se camufleze si sa produca nu un giuvaier de privit pentru propria-i frumusete, ci un cristal in ale carui profunzimi gandirea sa poata fi vazuta fara distorsiuni sau confuzie; iar scriitorul filozof, el mai cu seama, imita nu mestesugul bijutierului, ci pe cel al slefuitorului de lentile.“ (R.G. COLLINGWOOD)