Un roman care va va duce in lumea mirifica a dragostei. Sensibil, palpitant, senzual.

 

Ar fi vrut sa-l vada furios. Chiar daca se temea putin de el. In ultimele zile Ared, parea alt om. Nu mai era amantul tandru, iubitul ei care ii aratase desertul si o fermecase in fratele lui. Ochii lui nu mai erau tandri si iubitori, erau duri si reci. Acum, ca un adevarat stapan, o prinse de fata si isi lipi buzele de ale sale cu putere...

Fragment:

 

“Isabell lovi cu pumnii usa haremului, fara sa reuseasca sa o miste din loc. Lua un superb vas cu flori si-l arunca in ea. Disperata, isi roti ochii in jur, in cautarea unui lucru care sa produca niste pagube insemnate sau macar sa faca destul zgomot pentru a aduce pe cineva aici.

- Stapana, o sa te ranesti!

- Gura, se rasti ea la Jamil, seful haremului, care facu un pas inapoi, uluit de tonul ei si de faptul ca ii raspunsese in araba. Ared!

- Stapanul nu are timp acum!

- Va avea!

Arunca cu un ghiveci in ura, privind cu satisfactie cum pamantul murdareste totul in jur si florile se rup.

- Chema-l! urla ea, scoasa din minti.

- Vei fi biciuita, o avertiza regal Yasmine.

Femeia se apropie de ea, cu un pas demn si elegant.

- Ai nevoie de o baie si de haine curate, zise ea.

- Am nevoie de el. Ared, blestematule, deschide usa asta! striga ea in araba. Unde e Nicky? Ce ai facut cu el?

Usa de deschise, incet, lovind in cioburile de pe jos.

- Unde e? Lasa-ma sa ies de aici...

- Sa iesi? intreba el cu un zambet. De ce? inainta spre centrul haremului, dupa ce usa se inchise in urma lui.

- Esti un ticalos, un monstru, un mizerabil...

- Vorbesti araba destul de bine, doamna. Ai mintit!

- Tu, ticalos cu doua fete, indraznesti sa-mi spui mie ca am mintit? Tu, care m-ai rapit de acasa, m-ai adus aici pentru a te razbuna pe tata!”