RECUPERAREA SPIRITUALITĂŢII LAICE

Să am un ideal? Dar ce, am înnebunit? Parca îmi amintesc de nişte domni, în ultimii 100 de ani care au avut nişte idealuri şi au ajuns departe… la colţul de pedeapsă al istoriei, la raftul cu lecţii de „aşa nu se face”. Fie că a fost vorba de idealul purificării rasiale, al societăţii fără clase sau, amintindu-ne de meleagurile mioritice, al societăţii multilateral dezvoltate, idealurile n-au făcut decât să stea pavăză pentru justificarea nenumăratelor abuzuri şi crime, sub imboldul încăpăţânării că realitatea trebuie să încapă în matricea perfectă pe care am proiectat-o. În zilele noastre idealul pare a fi aceeaşi armă de temut, doar că la o altă scară, pe care teroriştii de orice fel (ecologici, antiglobalizanţi, religioşi) o folosesc în lupta împotriva societăţii. Iar idealurile nu au un efect distructiv doar în lumea politică, ci şi în plan personal. Alimentaţi cu o cultură a perfecţiunii şi a performanţei, mulţi oameni îşi proiectează astăzi exigenţe disproporţionate cu care îşi evaluează acţiunile, căutând să atingă absolutul în fiecare sferă de activitate, atât profesională, cât şi privată. De pe urma acestor eforturi, permanente dar mai tot timpul insuficiente, se nasc depresiile, descurajările, nefericirile. Idealurile sunt aşadar pentru fanatici, pentru oamenii emoţionali, pripiţi în faptă şi în cugetare, sunt reţete seducătoare care ne conduc spre dezastru. Idealurile sunt nişte delicatese mult prea greu de digerat pentru o societate critică birocratică şi proceduralistă, în care acţiunile de schimbare se nasc lent şi au o sferă de acţiune bine delimitată. Dar tocmai pentru că trăim într-o astfel de societate critică, în care vigilenţa raţională caută să prevină şi să elimine orice fel de excese teoretice şi practice, n-ar fi rău ca tocmai discuţia despre idealuri să fie abordată într-o manieră neidealistă, într-o manieră echilibrata care să scoată în evidenţă virtuţile dar şi defectele acestor fascinante motoare ale istoriei. Michel Lacroix, în volumul intitulat „Să ai un ideal” caută să reabiliteze importanţa idealurilor în vremurile contemporane, printr-o examinare onestă a posibilităţilor constructive şi distructive pe care acestea le deschid. Scopul acestui demers? Desigur, reforma conceptului de ideal, astfel încât, prin decantarea patologicului de normal şi avantajos, acesta să dobândească relevanţa şi importanţa pe care a avut-o de-a lungul secolelor.

Care ar fi traseul argumentativ al lui Lacroix? El se foloseşte de trei abordări, una istorică una psihologică şi una filosofică pentru a-şi asambla perspectiva. Analiza istorică a idealismului consemnează pe scurt constituirea sa ca doctrină filosofică (pe linia lui Platon şi Berkeley) dar şi evoluţia paralelă pe care acest concept l-a dobândit, prin migraţia în alte sfere de activitate. Astfel, în Epoca Luminilor idealul capătă semnificaţie în artă, desemnând reprezentarea model la nivelul conştiinţei pe care orice artist o avea în momentul creator, ca în Epoca Romantică, pe fondul declinului creştinismului să devină un surogat de satisfacere a nevoii de sacru şi, concomitent, pe fondul mutaţiilor politico-valorice inaugurate de Revoluţia Franceză, să devină baza psihologică prin care indivizii puteau să-şi îmbunătăţeatscă viaţa. În secolul XX, destinul idealismului avea să conduca la tragedii de proporţii care au atras ulterior suspiciuni profunde faţă de credibilitatea idealiştilor. Analiza istorică este menită să pună în lumină locul central pe care idealismul l-a jucat în dinamica socială a ultimilor 200 de ani.

Analiza filosofică (prin metoda fenomenologică) a conceptului de ideal vine să lămurească semnificaţiile şi trăsăturile idealismului, prin raportarea la conceptele asociate de valoare, atitudine religoasă, distructivitate şi gândire pură. Din acest punct de vedere, idealismul se naşte dintr-o revoltă faţă de imperfecţiunea lumii înconjurătoare sau a individului, dintr-o nevoie de schimbare şi se prezintă în forma unei valori supreme la care aderăm. Idealismul se sprijină adesea pe credinţă (nu pe demonstraţie) şi aduce cu sine o perspectivă dualistă asupra lumii: cea a realului inacceptabil şi cea a idealului. Desigur că acest dualism provoacă o tensiune care îl provoacă pe idealist să caute eliminarea polarităţii, fie prin abandonare în ideal (şi negare a realului – idealismul eşapist) fie prin încercarea de ridicare a realului la rangul ideal (idealismul activ).

Analiza psihologică caută să surprindă idealismul ca fenomen psihic distinct, cu rol fundamental în etapele primare dar şi târzii de construcţia personalităţii, a identităţii (desigur, ipotezele psihanalitice freudiene şi kleiniene stau la loc de cinste în această investigaţie). Conform perspectivei lui Lacroix idealismul şi mecanismul de idealizare sunt inerent legate de condiţia umană, sunt desfăşurări atemporale ale psihicului care s-au manifestat în toate perioadele istorice (cu persistenţa şi vizibilitatea pe care a permis-o şi contextul epocii, desigur) şi care ne sunt indispensabile în procesul de formare şi dezvoltare personală

Pe firul triplei analize pe care o dezvoltă, Lacroix ajunge la nişte observaţii intersante. Dacă idealismul ţine de structura noastră psihica intimă şi poate descătuşa cele mai înalte potenţiale creatoare atunci atunci el este dezirabil să fie asumat, când căutăm să dăm sens traiului pe care il trăim. Pe de altă parte, pentru a preveni excesele, pentru a păstra idealismul sănătos, trebuie să-l reconciliem cu realul, să-l adoptăm într-o variantă temperată, ancorată în existent si aplecată asupra acţiunii prudente mai degrabă decât pasivităţii visătoare. Adoptând idealismul într-o asemenea formulă, vom putea duce o viaţă plină de semnificaţie şi pasiune si vom găsi răspuns la nevoia noastră de transcendenţă, fără să dezlănţuim furtuni distructive.

„Să ai un ideal” este un volum provocator, în cea mai pură atmosferă franceză: multă fenomenologie, psihanaliză şi metafore pătrunzătoare, cu o adresabilitate largă. Descoperiţi un nou titlu din colecţia “Acum pentru viitor”.

SA AI UN IDEAL – Michel Lacroix – Editura Trei, 2010

Sever Gulea pentru blog.libris.ro