In 1950, elitele il ridicau in slavi pe Stalin. In 1960, aceleasi elite ne asigurau ca decolonizarea va aduce fericirea in tinuturile de dincolo de mari. In 1968, visau sa suprime orice constrangere sociala. In 1975, salutau victoria comunismului in Indochina. In 1981, credeau c-au parasit intunericul pentru lumina. In 1985, proclamau ca Franta e datoare sa-i primeasca pe dezmostenitii din intreaga lume. Iar in anii '90, aceleasi elite afirmau ca epoca natiunilor, a familiilor si a religiilor a luat sfarsit. Timp de 50 de ani, spiritele refractare acestui discurs au fost discreditate, iar faptele care-au contrazis ideologia domi­nanta au fost trecute sub tacere. Acesta este terorismul intelectual. Practicand amal-gamarea, procesul de intentie si vanatoarea de vrajitoare, acest mecanism totalitar a constituit un obstacol in fata oricarei dezbateri reale asupra problemelor pe care le angajeaza viitorul.

„Excrescenta a corectitudinii politice – o strategie devastatoare pentru tot ce inseamna adevar si formare spirituala a tinerelor generatii –, corectitudinea istorica malformeaza si otraveste trecutul in numele unui viitor care, in esenta, cultiva reverii mensevice, menite sa umple golul falimentar al bolsevismului. Povestea celor inhamati la carul ideologiei marxizant-maoisto-castriste, invariabil antiamericane, o respune si mai raspicat Jean Sevillia in Terorismul intelectual.“ (Dan C. MIHAILESCU)