Knut Hamsun este supranumit „Dostoievski norvegian“. Foamea e considerat unul dintre cele mai importante romane moderniste, anticipand si influentand multe opere de fictiune, de la Joyce si Kafka la Camus.

Pe strazile din Christiania (Oslo de astazi), un tanar scriitor traieste cu spaima ca oricare zi poate fi ultima. Fara alte mijloace de subzistenta in afara propriei inzestrari literare, personajul isi petrece timpul incercand sa supravietuiasca infometarii perpetue la care se autosupune, neacceptand nici o solutie de compromis ce presupune un act lipsit de etica, la limita dintre luciditate si nebunie. Animat de un puternic impuls vital, primind la rastimpuri, de la ziarul local unde publica uneori un articol, sume modice care il ajuta sa-si plateasca o chirie modesta si sa se hraneasca cat de cat, reuseste sa se salveze de la extinctie. Diferitele intamplari traumatizante prin care trece si ostilitatea mediilor sociale pe care le traverseaza, strania poveste de dragoste care ii aprinde flacara sperantei aruncandu-l apoi in neagra disperare sunt incercari spirituale din care personajul va iesi biruitor.

„Foamea este punctul nevralgic al ascensiunii literare a lui Knut Hamsun. Este romanul clasic al umilintei, chiar mai presus decat Dostoievski." (George Steiner, Observer)

„O opera de pionierat modernist, intunecata, amuzanta, cu o forta evocatoare remarcabila, despre exasperare. O privire magica si teribila in interiorul sufletului uman. Nimeni n-ar trebui s-o rateze." (Irish Times)

„Personajul lui Hamsun se elibereaza treptat de orice incredere in vreun sistem, iar la sfarsit, in ciuda infometarii la care s-a supus, nu ajunge nicaieri. Nimic nu-l motiveaza sa continue si totusi el merge mai departe. Pasind direct in secolul XX." (Paul Auster)