De cind s-a deschis, in Piata Teatrului, atelierul fotografic al lui Franz Mayer – fotograf al Curtii Regale –, chipurile bucurestenilor se reflecta, rind pe rind, in oglinda vitrinei. Prin lentila aparatului de fotografiat, tinarul artist imortalizeaza, pe bucati de carton, nu doar marea istorie, ci si sute de istorii personale, in spatele carora timpul curge implacabil.
Simona Antonescu are darul de a citi povestile din privirile ramase vii ale personajelor incremenite prin miracolul fotografiei si de a reconstitui lumea romaneasca a sfirsitului de secol XIX. Si in felul acesta se poate scrie istoria primului deceniu al Romaniei independente, de la trecerea victorioasa pe sub Arcul de Triumf in frunte cu regele Carol I si pina la Expozitia Universala de la Paris din 1889. Fotograful Curtii Regale implineste visul lui Franz Mayer. Fotografiile sale au devenit nemuritoare.
 
Baluri cu eticheta, crinoline avintate in cadriluri ordonate, bataile cu flori la Sosea in zi de 10 Mai, trasuri ai caror muscali rabdatori opreau pentru trecerea tramvaiului cu cai, baieti ce vindeau ziare si prizau pe ascuns tutun, jobene si meloane, palariute cochete de dama si umbrelute marginite cu dantela, sacagii si chivute, modiste si negustori evrei ori armeni, poiana Stinii Regale in zi de vara, scaldata in lumina altui veac, eleve de pension cautind cuminti catre catedra, tacimuri de lautari muncindu-si strunele in pragul restaurantului lui jupin Iordache, terasa Casei Capsa si coloanele de la intrare ale Teatrului National – toate fusesera ingramadite in spatele vitrinei de catre cinematografe, rochii din jerse pina la genunchi, automobile, patefoane si becuri electrice. Doua veacuri se studiau cu curiozitate, de o parte si de alta a sticlei unei vitrine, si pufneau dispretuitor.