Hana
Hana
Profesorul Carol Popa se pomeni azvarlit la cinci sute de kilometri de Bucuresti, tocmai in creierul muntilor Carpati, in Doruna – unde, de altfel, se si nascuse. „Azvarlit” e un fel de a spune, facuse drumul cu trenul, aproape o noapte de vagon de dormit – singur – loc pe roata, clantanind, bubuind, zburand prin gari, auzind sau parandu-i-se ca aude voci, vazand sau parandu-i-se ca vede lumini, vazand prin intuneric sau parandu-i-se ca se intampla astfel, dupa cum era si cu enervarile reale sau imaginate, care ba i se aprindeau in minte, ba se stingeau. Si astea toate din pricina ca Hana, nascuta si ea in Doruna, evreica din Doruna, tinea ca el sa raspunda pozitiv la invitatia oficialitatilor locale de a intruni „fiii celebri” ai Dorunei, intr-o manifestare care se voia grandioasa, dar nu fusese deloc grandioasa, cu toate ca se auzi fanfara in preajma obeliscului ridicat, cine mai stie de cine…
Fragment din cartea "Hana" de Platon Pardau:
"Povestea aceasta a debutat cu un capitol lung si-i urmeaza altul care nu se anunta a fi mai putin lung. Ca investitorul Drah fusese strangulat si jefuit n-avea cum sa uite profesorul. Nici numele n-avea sa-l uite. Un Drah fusese si in familia dinspre mama a Hanei si, deodata, ii veni in minte plicul cu 50 de dolari canadieni trimis din Montreal de un personaj pe nume Drah. Printr-o interpusa israeliana, originara din Doruna, dolarii canadieni au fost transformati baterie de automobil cumparata de la un „Comturist". Tinea „binisor" bateria, cum raspundea Gusta daca o intrebai ce mai face?, cum ii merge? Nu „bine", ci „binisor". „Bine" poate il supara pe Dumnezeu, care sus, in cerul lui, se va fi gandind ca in vreme ce atator oameni le merge prost, ceea ce dovedea ca facerea lumii fusese o imensa greseala, sa spui ca iti merge bine inseamna sa-ti bati joc de majoritatea oamenilor. Mai era posibila si o alta speculatie. Ce-ar zice diavolul? „A, iti merge bine. Voi avea eu grija sa-ti mearga si altfel!" Poate acel Drah, care putea fi una si aceeasi persoana cu omul din Montreal, comisese una din greselile mai sus-amintite. Pleda pentru o atare supozitie faptul ca numai un om caruia ii merge bine treaba azvarle intr-un plic o bancnota de 50 de dolari canadieni. Bogatasii nu dau. Iau."
Fragment din cartea "Hana" de Platon Pardau:
"Povestea aceasta a debutat cu un capitol lung si-i urmeaza altul care nu se anunta a fi mai putin lung. Ca investitorul Drah fusese strangulat si jefuit n-avea cum sa uite profesorul. Nici numele n-avea sa-l uite. Un Drah fusese si in familia dinspre mama a Hanei si, deodata, ii veni in minte plicul cu 50 de dolari canadieni trimis din Montreal de un personaj pe nume Drah. Printr-o interpusa israeliana, originara din Doruna, dolarii canadieni au fost transformati baterie de automobil cumparata de la un „Comturist". Tinea „binisor" bateria, cum raspundea Gusta daca o intrebai ce mai face?, cum ii merge? Nu „bine", ci „binisor". „Bine" poate il supara pe Dumnezeu, care sus, in cerul lui, se va fi gandind ca in vreme ce atator oameni le merge prost, ceea ce dovedea ca facerea lumii fusese o imensa greseala, sa spui ca iti merge bine inseamna sa-ti bati joc de majoritatea oamenilor. Mai era posibila si o alta speculatie. Ce-ar zice diavolul? „A, iti merge bine. Voi avea eu grija sa-ti mearga si altfel!" Poate acel Drah, care putea fi una si aceeasi persoana cu omul din Montreal, comisese una din greselile mai sus-amintite. Pleda pentru o atare supozitie faptul ca numai un om caruia ii merge bine treaba azvarle intr-un plic o bancnota de 50 de dolari canadieni. Bogatasii nu dau. Iau."
24.42Lei
24.42Lei
Primești 24 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Profesorul Carol Popa se pomeni azvarlit la cinci sute de kilometri de Bucuresti, tocmai in creierul muntilor Carpati, in Doruna – unde, de altfel, se si nascuse. „Azvarlit” e un fel de a spune, facuse drumul cu trenul, aproape o noapte de vagon de dormit – singur – loc pe roata, clantanind, bubuind, zburand prin gari, auzind sau parandu-i-se ca aude voci, vazand sau parandu-i-se ca vede lumini, vazand prin intuneric sau parandu-i-se ca se intampla astfel, dupa cum era si cu enervarile reale sau imaginate, care ba i se aprindeau in minte, ba se stingeau. Si astea toate din pricina ca Hana, nascuta si ea in Doruna, evreica din Doruna, tinea ca el sa raspunda pozitiv la invitatia oficialitatilor locale de a intruni „fiii celebri” ai Dorunei, intr-o manifestare care se voia grandioasa, dar nu fusese deloc grandioasa, cu toate ca se auzi fanfara in preajma obeliscului ridicat, cine mai stie de cine…
Fragment din cartea "Hana" de Platon Pardau:
"Povestea aceasta a debutat cu un capitol lung si-i urmeaza altul care nu se anunta a fi mai putin lung. Ca investitorul Drah fusese strangulat si jefuit n-avea cum sa uite profesorul. Nici numele n-avea sa-l uite. Un Drah fusese si in familia dinspre mama a Hanei si, deodata, ii veni in minte plicul cu 50 de dolari canadieni trimis din Montreal de un personaj pe nume Drah. Printr-o interpusa israeliana, originara din Doruna, dolarii canadieni au fost transformati baterie de automobil cumparata de la un „Comturist". Tinea „binisor" bateria, cum raspundea Gusta daca o intrebai ce mai face?, cum ii merge? Nu „bine", ci „binisor". „Bine" poate il supara pe Dumnezeu, care sus, in cerul lui, se va fi gandind ca in vreme ce atator oameni le merge prost, ceea ce dovedea ca facerea lumii fusese o imensa greseala, sa spui ca iti merge bine inseamna sa-ti bati joc de majoritatea oamenilor. Mai era posibila si o alta speculatie. Ce-ar zice diavolul? „A, iti merge bine. Voi avea eu grija sa-ti mearga si altfel!" Poate acel Drah, care putea fi una si aceeasi persoana cu omul din Montreal, comisese una din greselile mai sus-amintite. Pleda pentru o atare supozitie faptul ca numai un om caruia ii merge bine treaba azvarle intr-un plic o bancnota de 50 de dolari canadieni. Bogatasii nu dau. Iau."
Fragment din cartea "Hana" de Platon Pardau:
"Povestea aceasta a debutat cu un capitol lung si-i urmeaza altul care nu se anunta a fi mai putin lung. Ca investitorul Drah fusese strangulat si jefuit n-avea cum sa uite profesorul. Nici numele n-avea sa-l uite. Un Drah fusese si in familia dinspre mama a Hanei si, deodata, ii veni in minte plicul cu 50 de dolari canadieni trimis din Montreal de un personaj pe nume Drah. Printr-o interpusa israeliana, originara din Doruna, dolarii canadieni au fost transformati baterie de automobil cumparata de la un „Comturist". Tinea „binisor" bateria, cum raspundea Gusta daca o intrebai ce mai face?, cum ii merge? Nu „bine", ci „binisor". „Bine" poate il supara pe Dumnezeu, care sus, in cerul lui, se va fi gandind ca in vreme ce atator oameni le merge prost, ceea ce dovedea ca facerea lumii fusese o imensa greseala, sa spui ca iti merge bine inseamna sa-ti bati joc de majoritatea oamenilor. Mai era posibila si o alta speculatie. Ce-ar zice diavolul? „A, iti merge bine. Voi avea eu grija sa-ti mearga si altfel!" Poate acel Drah, care putea fi una si aceeasi persoana cu omul din Montreal, comisese una din greselile mai sus-amintite. Pleda pentru o atare supozitie faptul ca numai un om caruia ii merge bine treaba azvarle intr-un plic o bancnota de 50 de dolari canadieni. Bogatasii nu dau. Iau."
Detaliile produsului
