In mituri si basme, furtul si pierderea sunt prezente ca mecanisme declansatoare ale unor serii de evenimente fatidice sau, din contra, ca germeni ai unei noi stabilitati, superioara celei anterioare. Trecand dincolo de simpla naratiune a acestora, cartea de fata ne dezvaluie, printr-o fina analiza psihologica, aspectele, motivatiile, ratiunile interioare ale hotiei, acelea care scapa adesea privirii moralizatoare, precum si intelesurile ascunse ale pandantului sau, pierderea.

    "Hotul interior" este o lectura utila si in acelasi timp placuta pentru psihologi, psihoterapeuti, asistenti sociali, avocati si, totodata, pentru toti aceia care doresc sa inteleaga ratiunile ascunse ale comportamentelor respinse, in general, de societate.

    Robert Tyminski este membru al Institutului C.G. Jung din San Francisco si analist jungian, specializat in lucrul cu adulti, adolescenti si copii. De asemenea, este profesor la University of California.

 

    Fragment din lucrare:

 

    „Aici voi comenta doar prima faza a unui tratament lung si complicat, care a ajutat la vindecarea multor rani ale psihicului traumatizat al acestui baiat. De la trei la sase ani, Kyle a creat in terapie o poveste legata de ceea ce credea despre mama lui, prin desene, joc si fascinatia fata de un serial de televiziune. Pe scurt, credea ca ea este o masina–robot, un personaj dintr-un serial TV numit Knight Rider. Bunica lui Kyle i-a descoperit accidental pasiunea pentru acest serial si a inceput sa-i inregistreze episoadele, pe care le urmarea in mod repetat in fiecare zi. In acest serial, eroul conduce o masina vorbitoare fantastica, echipata eu arme sofisticate si inteligenta artificiala. Impreuna, eroul si masina sa cu superputeri invingeau ticalosi si infractori, inclusiv hoti. Masina se numea Kitt.

    Intr-o zi, Kyle i-a spus terapeutei: „Mama mea". Terapeuta l-a intrebat daca poate spune ceva despre mama lui, iar Kyle a replicat: „Ma cheama Kitt". In acea perioada, Kyle putea folosi doar pronumele personal al meu sau mine, pe care il utiliza fara discriminare pentru al tau, al nostru sau al ei etc. stia cu siguranta ca numele lui era Kyle, asa ca ceea ce a vrut sa spuna in acest dialog cu terapeuta a fost „mama mea Kitt". Apoi a aparut o poveste lunga si laborioasa, spusa timp de peste un an, care, in mintea lui Kyle, vorbea despre el si mama lui masina, Kitt.

    Pot sa rezum doar cateva dintre detaliile fantasmei lui Kyle despre mama sa mecanica. El a aratat cum si-a imaginat ca s-a nascut din portbagajul ei. Acest lucru a aparut in jocul cu o masina la care capota si usa de la portbagaj puteau fi ridicate. Timp de multe sedinte, Kyle le ridica, se uita inauntru si le inchidea la loc — uneori parea dezamagit ca erau goale.”