Citate adeseori de cercetatorii diverselor domenii ale istoriei, culturii si civilizatiei universale, dar mai putin citite de publicul larg, marile epopei ale literaturii antice „Iliada", „Odiseea" sau „Eneida" — ocupa un loc de prim plan printre lecturile omului modern, constituind puncte de reper esentiale pentru intelegerea unor trasaturi definitorii, eterne ale fiintei umane. Versiunea in proza a „Iliadei", pe care o oferim acum celor mai tineri cititori, isi propune sa transpuna intr-o forma cat se poate de accesibila evenimentele relatate in celebra epopee consacrata evocarii unor momente de rascruce ale razboiului troian, incercand, totodata, sa reinvie intr-un mod expresiv atmosfera specifica acelor vremuri ce se pierd in negura istoriei.

Repovestire dupa epopeea lui Homer.
Cartea contine si frumoase ilustratii alb-negru.

Versiune integrala in proza, prolog si mic dictionar de personaje mitologice de Flavia Buref. Fragment:

"   Iris ajunge carul zeitelor si repeta in fata lor, cuvant cu cuvant, teribila amenintare a lui Zeus. Hera se infricoseaza, ele fac cale In-toarsa isi reiau locurile in adunarea divinilor.
    Atotputernicul Zeus revine in Olimp si le reaminteste ca hotara-rile lui sunt de neclintit, iar cei ce i se impotrivesc sa se teama de forta bratului sau de neinvins! Asezate una langa, alta, cele doua nemu-ritoare murmura furioase si continua sa se gandeasea la distrugerea troienilor. Atena tace, desi e cumplit de manioasa pe tatal ei, maretul Zeus. Dar nestapanita Hera izbucneste, aratandu-si iar nemultumirea. insa stapanul fulgerelor ii spune raspicat:
    — Chiar maine in zori, zeita cu ochi mari, slavita Hera, ai sa, ma, vezi, pe mine, puternicul fiu al lui Cronos, cum si mai nemilos voi lovi ostirea aheilor, si tot in folosul troienilor va fi lupta pana cand nu va intra in randurile greeilor Ahile, viteazul fara pereche! Asa e ursit sa fie! Nu-mi pasa de supararea ta!
    In timpul acesta, lumina stralucitoare a soarelui se cufunda in ocean si peste pamant se asterne intunericul noptii. Troienii vad cu parere de rau cum dispare ziva care le adusese izbanda, dar venirea noptii, dorita, cu nerabdare, ii bucura pe ahei. Ilustrul Hector isi aduna ostenii la sfat, pe malul raului Xanthe, intr-un loc curat, departe de sange si lesuri. El le cere troienilor sa nu mai intre in noaptea aceea in cetate, ci sa ramana pe campul de lupta, veghind pana cand dimineata va da semnalul luptei supreme. Troienii il aplauda. Deshama caii ce sunt inca plini de spume si ii lasa legati de care doar cu fraiele. Apoi se grabesc sa aduca vite si oi, ca sa se ospateze, si din fiecare casa primese paine si vin dulce care sa ii intareasca. Cu lemnele adunate din belsug aprind mari focuri, si vantul ridica fumul acestora pana la ceruri. si noaptea intreaga razboinicii troieni, plini de mandrie si incredere, stau pregatiti pentru batalia ce va incepe odata cu zorii, in jurul nenumaratelor focuri stralucind pe campie si care par a fi tot atat de multe ca stelele ce sclipesc pe bolta senina. "