(...) „Esti fericit?", ma intreaba ea dupa alte cateva clipe de tacere, in timp ce ochii ii raman rastigniti in podea. „Foarte rar, spre deloc." ii raspund, cu mana din nou pe pahar. „Sa inteleg ca esti nefericit?", continua ea, ridicand privirea. „Aproape niciodata...", ii spun, zambind, lasand-o incurcata. „Cum dracu' vine asta? Cum esti atunci?" , ridica ea tonul, vizibil iritata. „Sunt un ne-nefericit", mai spun, inainte de a duce, in sfarsit, paharul la gura. „De asta bei? De ne-nefericire?", zice, incercand sa puncteze gratuit. „Eu nu beau...", inchei, intorcand invers si ultimul paharul gol de pe masa. „Eu ucid demoni." (...)