George Mihalcea isi asuma cu lejeritate rolul de prozator glossy, gata sa agate toate problemele middle class ului inteligent de azi, de la sexualitate pana la infidelitate sau dezumanizarea intr o societate pusa pe fast forward. Ceea ce nu face totusi din In mijlocul lucrurilor o colectie de povesti scurte cu fite, ci o carte in care (auto)ironia, umorul negru si decupajul intertextual sunt la ele acasa.
Alex Goldis, critic literar

In compozitiile lui George Mihalcea, oamenii si destinele lor suburbane se impletesc in crearea unui univers care se roteste precum un imens si nelinistit Cub al lui Rubik. Ne intalnim mereu in mijlocul lucrurilor, fara sa avem timp sa ne cunoastem, descrie un personaj sursa nefericirii perpetue si, cu fiecare pagina, o alta camera e trasa in dreptul privirilor noastre, spre a confirma ca nu exista o solutie.
Grupate in ultimul capitol, Microfictiunile sunt punctul forte al cartii. Nu pentru ca ar reprezenta un exercitiu de adaptare a literaturii la epoca Twitter, ci pentru ca lovesc cu forta unor gloante, starnind mici cutremure interioare. Probabil ca asa ne vom aminti viata cand va fi sa nu mai fie.
Adrian Georgescu, jurnalist si scriitor

„Darwin
Copila trece prin dreptul tuturor custilor cu un aer preocupat. E tunsa scurt, are doua perle in urechi si e mult prea serioasa pentru varsta ei. Taica su o urmeaza protector si ii vorbeste savant despre fiecare animal in parte. Zaboveste in fata custilor cu cimpanzei agitati care se stramba la ea si l asculta cuminte pe tatal ei care i spune despre specii si despre evolutie.
Apoi, se intoarce spre el si l intreaba:
Dar daca noi am aparut din maimute, maimutele de ce n au disparut dupa ce am aparut noi?"