Instinct
Recenzie blog.libris.ro
Instinct este o colectie de proza scurta si primul pas hotarat al bloggeritei Ioana Duda in lumea literara. Cartea a cunoscut succesul imediat dupa lansare fiind vocea puternica a unei feministe care se revolta impotriva multitudinii de prejudecati si a ipocriziei. Ioana Duda nu se explica si nu se scuza, ea se dezbraca senzual de fiecare traire si o povesteste uneori elegant, metaforic iar alteori sfasietor de sincer si simplist. Autoarea nu amageste cu iluzii amoroase si povesti cu final fericit iar in felul ei brutal, reuseste sa creioneze ce inseamna o relatie in adevaratul sens al cuvantului: compromis, empatie dar si deziluzie pana la deceptii dureroase.
Evita sa ofere solutii pentru drame de orice fel si tine sa sublinieze ca in fiecare salasuieste forta de a merge mai departe. Umorul caracteristic al autoarei da o nota mai putin grava povestirilor ei , scotandu-le din sfera tragicului si facandu-le sa para obstacole banale. Ioana nu condamna viciile sau slabiciunile omenesti, ea le impaca si se impaca cu ele considerandu-le sarea si piperul extentei sale. In schimb, uraste visceral nedreptatea, prostia si lasitatea pe care nu se sfiieste sa le condamne in cuvinte taioase.
Cartea Ioanei Duda, publicata de catre editura Herg Benet, nu e o carte cu pretentii filosofice, e o carte despre viata si formele haotice pe care le imbraca uneori aceasta, despre om si singurul sau punct de sprijin in momente de cumpana: instinctul! Autoarea recunoaste ca traieste doar pentru si prin scris, motiv pentru care se lasa, fara rezerve, citita iar pe fiecare fila a cartii sunt asternute bucati reprezentative din sufletul ei. Aflandu-se intr-un moment de recuperare sufleteasca, declara ca deceptiile care au mutilat-o sufleteste nu sunt zadarnice , au slefuit-o si au modelat-o treptat in femeia puternica si joviala de astazi. Ioana Duda si-a castigat un binemeritat loc in literatura romana contemporana si un loc in sufletul multor cititori, mai intai prin intermediul blogului iar apoi prin Instinct, urmat de romanul Jurnal primei mele morti.
Rus Daiana-Adriana, pentru Libris.ro
Evita sa ofere solutii pentru drame de orice fel si tine sa sublinieze ca in fiecare salasuieste forta de a merge mai departe. Umorul caracteristic al autoarei da o nota mai putin grava povestirilor ei , scotandu-le din sfera tragicului si facandu-le sa para obstacole banale. Ioana nu condamna viciile sau slabiciunile omenesti, ea le impaca si se impaca cu ele considerandu-le sarea si piperul extentei sale. In schimb, uraste visceral nedreptatea, prostia si lasitatea pe care nu se sfiieste sa le condamne in cuvinte taioase.
Cartea Ioanei Duda, publicata de catre editura Herg Benet, nu e o carte cu pretentii filosofice, e o carte despre viata si formele haotice pe care le imbraca uneori aceasta, despre om si singurul sau punct de sprijin in momente de cumpana: instinctul! Autoarea recunoaste ca traieste doar pentru si prin scris, motiv pentru care se lasa, fara rezerve, citita iar pe fiecare fila a cartii sunt asternute bucati reprezentative din sufletul ei. Aflandu-se intr-un moment de recuperare sufleteasca, declara ca deceptiile care au mutilat-o sufleteste nu sunt zadarnice , au slefuit-o si au modelat-o treptat in femeia puternica si joviala de astazi. Ioana Duda si-a castigat un binemeritat loc in literatura romana contemporana si un loc in sufletul multor cititori, mai intai prin intermediul blogului iar apoi prin Instinct, urmat de romanul Jurnal primei mele morti.
Rus Daiana-Adriana, pentru Libris.ro
Instinct
Dau dependenta. Si sunt dependenta de clientul meu. Sunt o prostituata. De lux. Pretul e mare. Si mi-l platesc de fiecare data. Pentru ca am ales sa ma vand mie. Sunt propria-mi curva. Ma iubesc si ma vreau. Ma chem. Si intru in mine cu o forta tumultuoasa. Ea urla, sfasiata. Dar se preda, firava. E in bratele mele, alintata, sarutata, mangaiata. Sunt in siguranta. Cu mine. In mine.
„ Ce se afla dincolo de mastile pe care ne-am obisnuit sa le purtam zi de zi prin lume, dincolo de coaja opaca – si uneori inselatoare – care pare sa ne protejeze o vreme de privirile oamenilor? Durere. Si iubire. Si moarte. Si tentative de suicid. Si supravietuire. Si sex fara amor. Si amor cu mult sex. Si traume. Nevroze. Parinti. Si vina. Si iertare. Niciodata pentru mine. Si instincte. Multe instincte. Miros. Piele. Foame. Sete. Dor. Deziluzii. Visuri. Speranta. Tot sufletul meu. Mai presus de orice, frumusete si curaj. Frumusetea de a fi exact asa cum esti, pana la capat, si curajul de a accepta si iubi asta. Asa e Ioana. Primiti-o cat mai aproape de inima, in locul acela doar al vostru, unde nu exista ipocrizie sau prejudecati. O sa va mangaie. O sa va trezeasca. O sa va schimbe. - Cristina Nemerovschi
Fragment:
" NEMARITATA. PROBLEME?
„Nici tu nu esti casatorita?", m-a intrebat tipa de 35 de ani, cu un ton conspirativ-nostalgico-„daca nici anul asta nu ma marit, am trait degeaba". Mie, una, varsta de 35 de ani mi se pare copilaria vietii de fe-meie. Cred ca de abia pe la 30 incepi sa iesi din coconul adolescentin si sa te transformi in fiinta matura, constienta si responsabila de gen feminin.
„Nu, nu sunt. si nici nu am de gand sa fiu, prea curand", i-am raspuns zambind, tragand cu foc din tigara si continuandu-mi periplul bahic, prin paharul de palinca de Bihor.
Nu i-am explicat de ce, pentru ca nu de asta avea nevoie. Voia doar sa isi deserte sacul de frustrari provocate de etichetele, prejudecatile si mustrarile nerostite ale vecinilor din orasul de provincie. Cum, intr-un asemenea loc, care nu are mai mult de vreo 20.000 de locuitori, stingerea se da devreme si cele mai importante evenimente sunt spectacolele de dans folcloric de o calitate... o anumita calitate, oamenii se plictisesc. Rau. Au nevoie de actiune, dar nimeni nu le-o prea da, asa ca isi rezolva problema singuri. Isi baga nasul peste tot. Va imaginati cat de misto e pentru ei sa stie ca o gagica de 35 de ani inca nu s-a maritat si nici nu apare nimic la orizont. Ce scenarii, ce pronosticuri, ce povesti! Un deliciu! Se ling pe bot, duminica, la pranz. Nu de supa, ci de povesti despre biata necasatorita.
Dar cu voi pot sta de vorba de indelete si o sa va explic de ce voi continua sa imi las parintii sa tanjeas-ca dupa nepotei si pranzuri duminicale, in care ginerele sa le povesteasca cum a dus la mecanic masina cumparata leasing. spun si ca sa nu credeti ca sunt o vulpe prea scunda, balind la struguri.
De o fi vreodata sa ma marit, vreau sa se intample poienita, in mijlocul padurii. Sa fiu desculta ori cu tenisi rosii, sa am coronita de margarete si buchet din flori de camp, pe care le-am cules cu mana mea. Mai vreau sa am cea mai simpla si usoara rochie alba. Iar el, de-o vrea sa fie in blugi si camesa, ori itari si laibar, asa sa fie. Dorinta lui e porunca pentru mine.
Deocamdata, viata mea e atat de frumoasa, asa, libera, fara program ori agenda, fara planuri de con-cedii in doi, fara explicatii unde, cand, cu cine plec si cand ma intorc (de m-oi mai intoarce). Fara ciorapi marimea 43 aruncati in toate colturile casei si fara fri-gider (da, n-am frigider de aproape un an. Probleme?), Incat nu vreau sa imi stric zenu' si fengshuiu'. Bine, o fi si ca de curand am descoperit frumusetea vietii de burlaca. O fi, nu zic ba.
Apoi, cu mana pe inima si cu scutul pregatit, va spun. imi plac copiii. Altora. Care pleaca acasa la un moment dat. Pe care nu trebuie sa ii duc eu la culcare in mijlocul zilei, cand imi e ziua mai lenesa si marea mai blanda."
„ Ce se afla dincolo de mastile pe care ne-am obisnuit sa le purtam zi de zi prin lume, dincolo de coaja opaca – si uneori inselatoare – care pare sa ne protejeze o vreme de privirile oamenilor? Durere. Si iubire. Si moarte. Si tentative de suicid. Si supravietuire. Si sex fara amor. Si amor cu mult sex. Si traume. Nevroze. Parinti. Si vina. Si iertare. Niciodata pentru mine. Si instincte. Multe instincte. Miros. Piele. Foame. Sete. Dor. Deziluzii. Visuri. Speranta. Tot sufletul meu. Mai presus de orice, frumusete si curaj. Frumusetea de a fi exact asa cum esti, pana la capat, si curajul de a accepta si iubi asta. Asa e Ioana. Primiti-o cat mai aproape de inima, in locul acela doar al vostru, unde nu exista ipocrizie sau prejudecati. O sa va mangaie. O sa va trezeasca. O sa va schimbe. - Cristina Nemerovschi
Fragment:
" NEMARITATA. PROBLEME?
„Nici tu nu esti casatorita?", m-a intrebat tipa de 35 de ani, cu un ton conspirativ-nostalgico-„daca nici anul asta nu ma marit, am trait degeaba". Mie, una, varsta de 35 de ani mi se pare copilaria vietii de fe-meie. Cred ca de abia pe la 30 incepi sa iesi din coconul adolescentin si sa te transformi in fiinta matura, constienta si responsabila de gen feminin.
„Nu, nu sunt. si nici nu am de gand sa fiu, prea curand", i-am raspuns zambind, tragand cu foc din tigara si continuandu-mi periplul bahic, prin paharul de palinca de Bihor.
Nu i-am explicat de ce, pentru ca nu de asta avea nevoie. Voia doar sa isi deserte sacul de frustrari provocate de etichetele, prejudecatile si mustrarile nerostite ale vecinilor din orasul de provincie. Cum, intr-un asemenea loc, care nu are mai mult de vreo 20.000 de locuitori, stingerea se da devreme si cele mai importante evenimente sunt spectacolele de dans folcloric de o calitate... o anumita calitate, oamenii se plictisesc. Rau. Au nevoie de actiune, dar nimeni nu le-o prea da, asa ca isi rezolva problema singuri. Isi baga nasul peste tot. Va imaginati cat de misto e pentru ei sa stie ca o gagica de 35 de ani inca nu s-a maritat si nici nu apare nimic la orizont. Ce scenarii, ce pronosticuri, ce povesti! Un deliciu! Se ling pe bot, duminica, la pranz. Nu de supa, ci de povesti despre biata necasatorita.
Dar cu voi pot sta de vorba de indelete si o sa va explic de ce voi continua sa imi las parintii sa tanjeas-ca dupa nepotei si pranzuri duminicale, in care ginerele sa le povesteasca cum a dus la mecanic masina cumparata leasing. spun si ca sa nu credeti ca sunt o vulpe prea scunda, balind la struguri.
De o fi vreodata sa ma marit, vreau sa se intample poienita, in mijlocul padurii. Sa fiu desculta ori cu tenisi rosii, sa am coronita de margarete si buchet din flori de camp, pe care le-am cules cu mana mea. Mai vreau sa am cea mai simpla si usoara rochie alba. Iar el, de-o vrea sa fie in blugi si camesa, ori itari si laibar, asa sa fie. Dorinta lui e porunca pentru mine.
Deocamdata, viata mea e atat de frumoasa, asa, libera, fara program ori agenda, fara planuri de con-cedii in doi, fara explicatii unde, cand, cu cine plec si cand ma intorc (de m-oi mai intoarce). Fara ciorapi marimea 43 aruncati in toate colturile casei si fara fri-gider (da, n-am frigider de aproape un an. Probleme?), Incat nu vreau sa imi stric zenu' si fengshuiu'. Bine, o fi si ca de curand am descoperit frumusetea vietii de burlaca. O fi, nu zic ba.
Apoi, cu mana pe inima si cu scutul pregatit, va spun. imi plac copiii. Altora. Care pleaca acasa la un moment dat. Pe care nu trebuie sa ii duc eu la culcare in mijlocul zilei, cand imi e ziua mai lenesa si marea mai blanda."
Descrierea produsului
Dau dependenta. Si sunt dependenta de clientul meu. Sunt o prostituata. De lux. Pretul e mare. Si mi-l platesc de fiecare data. Pentru ca am ales sa ma vand mie. Sunt propria-mi curva. Ma iubesc si ma vreau. Ma chem. Si intru in mine cu o forta tumultuoasa. Ea urla, sfasiata. Dar se preda, firava. E in bratele mele, alintata, sarutata, mangaiata. Sunt in siguranta. Cu mine. In mine.
„ Ce se afla dincolo de mastile pe care ne-am obisnuit sa le purtam zi de zi prin lume, dincolo de coaja opaca – si uneori inselatoare – care pare sa ne protejeze o vreme de privirile oamenilor? Durere. Si iubire. Si moarte. Si tentative de suicid. Si supravietuire. Si sex fara amor. Si amor cu mult sex. Si traume. Nevroze. Parinti. Si vina. Si iertare. Niciodata pentru mine. Si instincte. Multe instincte. Miros. Piele. Foame. Sete. Dor. Deziluzii. Visuri. Speranta. Tot sufletul meu. Mai presus de orice, frumusete si curaj. Frumusetea de a fi exact asa cum esti, pana la capat, si curajul de a accepta si iubi asta. Asa e Ioana. Primiti-o cat mai aproape de inima, in locul acela doar al vostru, unde nu exista ipocrizie sau prejudecati. O sa va mangaie. O sa va trezeasca. O sa va schimbe. - Cristina Nemerovschi
Fragment:
" NEMARITATA. PROBLEME?
„Nici tu nu esti casatorita?", m-a intrebat tipa de 35 de ani, cu un ton conspirativ-nostalgico-„daca nici anul asta nu ma marit, am trait degeaba". Mie, una, varsta de 35 de ani mi se pare copilaria vietii de fe-meie. Cred ca de abia pe la 30 incepi sa iesi din coconul adolescentin si sa te transformi in fiinta matura, constienta si responsabila de gen feminin.
„Nu, nu sunt. si nici nu am de gand sa fiu, prea curand", i-am raspuns zambind, tragand cu foc din tigara si continuandu-mi periplul bahic, prin paharul de palinca de Bihor.
Nu i-am explicat de ce, pentru ca nu de asta avea nevoie. Voia doar sa isi deserte sacul de frustrari provocate de etichetele, prejudecatile si mustrarile nerostite ale vecinilor din orasul de provincie. Cum, intr-un asemenea loc, care nu are mai mult de vreo 20.000 de locuitori, stingerea se da devreme si cele mai importante evenimente sunt spectacolele de dans folcloric de o calitate... o anumita calitate, oamenii se plictisesc. Rau. Au nevoie de actiune, dar nimeni nu le-o prea da, asa ca isi rezolva problema singuri. Isi baga nasul peste tot. Va imaginati cat de misto e pentru ei sa stie ca o gagica de 35 de ani inca nu s-a maritat si nici nu apare nimic la orizont. Ce scenarii, ce pronosticuri, ce povesti! Un deliciu! Se ling pe bot, duminica, la pranz. Nu de supa, ci de povesti despre biata necasatorita.
Dar cu voi pot sta de vorba de indelete si o sa va explic de ce voi continua sa imi las parintii sa tanjeas-ca dupa nepotei si pranzuri duminicale, in care ginerele sa le povesteasca cum a dus la mecanic masina cumparata leasing. spun si ca sa nu credeti ca sunt o vulpe prea scunda, balind la struguri.
De o fi vreodata sa ma marit, vreau sa se intample poienita, in mijlocul padurii. Sa fiu desculta ori cu tenisi rosii, sa am coronita de margarete si buchet din flori de camp, pe care le-am cules cu mana mea. Mai vreau sa am cea mai simpla si usoara rochie alba. Iar el, de-o vrea sa fie in blugi si camesa, ori itari si laibar, asa sa fie. Dorinta lui e porunca pentru mine.
Deocamdata, viata mea e atat de frumoasa, asa, libera, fara program ori agenda, fara planuri de con-cedii in doi, fara explicatii unde, cand, cu cine plec si cand ma intorc (de m-oi mai intoarce). Fara ciorapi marimea 43 aruncati in toate colturile casei si fara fri-gider (da, n-am frigider de aproape un an. Probleme?), Incat nu vreau sa imi stric zenu' si fengshuiu'. Bine, o fi si ca de curand am descoperit frumusetea vietii de burlaca. O fi, nu zic ba.
Apoi, cu mana pe inima si cu scutul pregatit, va spun. imi plac copiii. Altora. Care pleaca acasa la un moment dat. Pe care nu trebuie sa ii duc eu la culcare in mijlocul zilei, cand imi e ziua mai lenesa si marea mai blanda."
„ Ce se afla dincolo de mastile pe care ne-am obisnuit sa le purtam zi de zi prin lume, dincolo de coaja opaca – si uneori inselatoare – care pare sa ne protejeze o vreme de privirile oamenilor? Durere. Si iubire. Si moarte. Si tentative de suicid. Si supravietuire. Si sex fara amor. Si amor cu mult sex. Si traume. Nevroze. Parinti. Si vina. Si iertare. Niciodata pentru mine. Si instincte. Multe instincte. Miros. Piele. Foame. Sete. Dor. Deziluzii. Visuri. Speranta. Tot sufletul meu. Mai presus de orice, frumusete si curaj. Frumusetea de a fi exact asa cum esti, pana la capat, si curajul de a accepta si iubi asta. Asa e Ioana. Primiti-o cat mai aproape de inima, in locul acela doar al vostru, unde nu exista ipocrizie sau prejudecati. O sa va mangaie. O sa va trezeasca. O sa va schimbe. - Cristina Nemerovschi
Fragment:
" NEMARITATA. PROBLEME?
„Nici tu nu esti casatorita?", m-a intrebat tipa de 35 de ani, cu un ton conspirativ-nostalgico-„daca nici anul asta nu ma marit, am trait degeaba". Mie, una, varsta de 35 de ani mi se pare copilaria vietii de fe-meie. Cred ca de abia pe la 30 incepi sa iesi din coconul adolescentin si sa te transformi in fiinta matura, constienta si responsabila de gen feminin.
„Nu, nu sunt. si nici nu am de gand sa fiu, prea curand", i-am raspuns zambind, tragand cu foc din tigara si continuandu-mi periplul bahic, prin paharul de palinca de Bihor.
Nu i-am explicat de ce, pentru ca nu de asta avea nevoie. Voia doar sa isi deserte sacul de frustrari provocate de etichetele, prejudecatile si mustrarile nerostite ale vecinilor din orasul de provincie. Cum, intr-un asemenea loc, care nu are mai mult de vreo 20.000 de locuitori, stingerea se da devreme si cele mai importante evenimente sunt spectacolele de dans folcloric de o calitate... o anumita calitate, oamenii se plictisesc. Rau. Au nevoie de actiune, dar nimeni nu le-o prea da, asa ca isi rezolva problema singuri. Isi baga nasul peste tot. Va imaginati cat de misto e pentru ei sa stie ca o gagica de 35 de ani inca nu s-a maritat si nici nu apare nimic la orizont. Ce scenarii, ce pronosticuri, ce povesti! Un deliciu! Se ling pe bot, duminica, la pranz. Nu de supa, ci de povesti despre biata necasatorita.
Dar cu voi pot sta de vorba de indelete si o sa va explic de ce voi continua sa imi las parintii sa tanjeas-ca dupa nepotei si pranzuri duminicale, in care ginerele sa le povesteasca cum a dus la mecanic masina cumparata leasing. spun si ca sa nu credeti ca sunt o vulpe prea scunda, balind la struguri.
De o fi vreodata sa ma marit, vreau sa se intample poienita, in mijlocul padurii. Sa fiu desculta ori cu tenisi rosii, sa am coronita de margarete si buchet din flori de camp, pe care le-am cules cu mana mea. Mai vreau sa am cea mai simpla si usoara rochie alba. Iar el, de-o vrea sa fie in blugi si camesa, ori itari si laibar, asa sa fie. Dorinta lui e porunca pentru mine.
Deocamdata, viata mea e atat de frumoasa, asa, libera, fara program ori agenda, fara planuri de con-cedii in doi, fara explicatii unde, cand, cu cine plec si cand ma intorc (de m-oi mai intoarce). Fara ciorapi marimea 43 aruncati in toate colturile casei si fara fri-gider (da, n-am frigider de aproape un an. Probleme?), Incat nu vreau sa imi stric zenu' si fengshuiu'. Bine, o fi si ca de curand am descoperit frumusetea vietii de burlaca. O fi, nu zic ba.
Apoi, cu mana pe inima si cu scutul pregatit, va spun. imi plac copiii. Altora. Care pleaca acasa la un moment dat. Pe care nu trebuie sa ii duc eu la culcare in mijlocul zilei, cand imi e ziua mai lenesa si marea mai blanda."
Detaliile produsului
