Cele 15 Inventiuni la trei voci reprezinta o parte a segmentului didactic al compozitiilor lui Bach, la fel ca albumele pentru Anna Magdalena si Clavecinul bine temperat. Inventiunile la trei voci sunt etapa superioara, mai elaborata a Inventiunilor la doua voci. Astfel, cele trei teme sunt preluate de la o mana la alta, de la prima forma ajungandu-se la variante asemanatoare primelor teme auzite. Compuse pentru clavecin, ele au mai putine indicatii de nuante. Baza lor ramane, la fel ca la Inventiunile la doua voci, teoria contrapunctului, pe care Bach o perfectioneaza in acea perioada. Bach a compus cele 30 de inventiuni impreuna, dar ele au fost ulterior separate din cauza nivelului de pregatire pe care il necesitau. Astfel ca cele la doua voci sunt pentru un pianist de nivel mediu, iar cele la trei voci se studiaza de catre un solist de nivel mai avansat. Cele doua tipuri de inventiuni sunt aranjate intr-o ordine progresiva a tonalitatilor si in una similara a nivelului interpretativ.