Lucian Boia, cu bine-cunoscutul sau stil si desfasurand o demonstratie fara cusur, risipeste o alta iluzie intretinuta de istorici si acceptata ca un adevar: credinta ca ar fi existat in anii Primului Razboi Mondial, in ciuda catorva opinii divergente, indeosebi in randul oamenilor politici, o cvasiunanimitate in jurul „idealului national“, in sensul intrarii Romaniei in conflict, impotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei. Lectura sagace a presei din acea epoca, precum si a altor documente, multe dintre el inedite, pe care istoricii „antantofili“ le-au ignorat cu buna stiinta, demonstreaza ca o parte insemnata a elitei politice si intelectuale romanesti a avut o alta optiune. Vom descoperi in aceasta carte cine au fost „germanofilii“, care le-au fost argumentele, cum au actionat in timpul ocupatiei germane si cum au supravietuit politic si intelectual dupa triumful oarecum neasteptat al adversarilor lor.