Vlad T. Popescu isi bazeaza lucrarea pe conceptul importantei experimentarii individuale a trairilor spirituale si nu adoptarea lor irationala si inregimentata. Astfel irealitatea imediata devine locul de manifestare a spiritului, care nu mai este privit ca o entitate ci ca un proces virtual a vibratiei energetice.
Cartea este o incursiune in vasta lume spirituala, atat de influenta crestina, cat si orientala. Consider ca cel mai important aspect ce merita subliniat este modul in care Vlad T. Popescu abordeza experienta spirituala: nu ca pe o traire supusa traditiei sau conceptelor unei dogme incorsetate, ci izvorata din dorinta naturala si libera a omului de a cunoaste, de a atinge diferite forme de initiere.

Admitand involutia contemporana a dogmei si a reprezentatilor lumii bisericesti, cat si aparitia unui “ateism fundamentalist”, Popescu indeamna spre explorarea irealitatii imediate cu mult curaj si cu mintea eliberata de orice prejudecati.

Pentru cei in totalitate straini (sau instrainati) de lumea mistica si de initierea esoterica, cartea poate parea prea densa in informatii, bulversanta si atingand o paleta mult prea larga de subiecte.