Cum in Cronica exista, din cand in cand, cate un Jeu pus la cale de acel Je al cronicarului, aflam ca unul dintre modelele sale il constituie fratii Goncourt. Or, din Jurnalul acestora aflam ca orice nobilime (...) gaseste viata de-a gata si o consuma imediat, cu lacomie, asa incat intra foarte curand in contact cu vidul, intrucat nici nu mai are ce consuma, nici nu este apta sa creeze, caci „neantul mintii“ ei o covarseste; in consecinta, nobilimea are imperioasa nevoie, din plictiseala cumplita si din senzatia de gol, de divertisment. Foarte exact ilustreaza acest fapt cronica in intregimea ei.

 si mai exista in Cronica un mesaj, unul ultrasecret, deconspirat de insistenta cu care e retransmis in ultimele parti ale romanului. E in legatura cu laitmotivul evadarii, al fugii, reusita in cazul unora (Ionel Haralamb, Dim Cozianu), esuata tragic in cazul Lascarilor. Iar mesajul ultrasecret apare, cu „groaza cumplita“, in intrebarea obsedanta pe care si-o pune, agonica, Elvira Vorvoreanu: si daca o sa mor aici? Sublinierea apartine chiar cronicarului si se incarca de un sens transparent, acum cand o putem reciti deschis nu numai din perspectiva eroinei, ci si din aceea, cu repercusiunile binecunoscute, a biografiei scriitorului.