E limpede ca ne aflam in fata unui roman care nu isi propune sa faca istoriografie sub acoperire, un roman „despre” deportarea tiganilor in Transnistria, ci despre destinul unei comunitati traditionale care cade sub tirania implacabila a Istoriei. A unei Istorii, se-ntelege, intrate in delir. Daca ar fi sa cautam cu tot dinadinsul si un mesaj etic in roman, acesta este anti-ideologic: iubirea (si reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importanta chiar decat tragedia deportarii. Caci satra traieste sub fascinatia luptei din interiorul triunghiului conjungal, in conditiile asprei morale tiganesti a cuplului, in timp ce evenimentele istorice – in speta, razboiul, cu tot cortegiul lui de nenorociri – se estompeaza in fundal.

RAZVAN VONCU