„Junimismul si pasiunea moderatiei propune cititorului de astazi revizitarea unui moment intelectual esential pentru geneza modernitatii romanesti. Intre 1864 si 1918, Junimea a fost unul dintre grupurile cele mai influente, impunand nu doar un canon literar, ci si o gramatica a intelegerii societatii. De aici, utilitatea unei priviri asupra imaginarului ideologic si politic generat de aceasta asociere de spirite. O asemenea examinare este cu atat mai necesara cu cat decenii de-a randul proiectul politic junimist, ca parte a proiectului conservator romanesc si occidental, a fost supus unei logici procustiene si reductioniste a lecturii.
Junimismul si pasiunea moderatiei duce mai departe o incercare a autorului de a schita o genealogie si un profil al gandirii conservatoare romanesti, de la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga. In aceasta economie a dezvoltarii directiei conservatoare, Junimea, prin P. P. Carp si Titu Maiorescu, detine o pozitie canonica. Ea este intruchiparea, in peisajul local intelectual, a unei linii pe care, preluand o sintagma deja clasicizata, am denumit-o «liberal-conservatoare». In cadrul acestei familii de spirite, junimismul isi afla locul natural, valorizabil nu ca forta a reactiunii, ci ca etos al echilibrului si al prudentei.“ (Ioan STANOMIR)