Acest jurnal acopera ultimii ani ai vietii lui Paul Morand, din iunie 1968 pana in aprilie 1976: treizeci si doua de caiete manuscrise, incredintate Bibliotecii Nationale, si un ultim caiet neterminat, care face parte din fondul Morand, recuperat dupa moartea lui de Biblioteca Institutului Francez.

Potrivit dorintei autorului, continutul acestora nu trebuia sa fie consultat si nici publicat inainte de anul 2000. El voia sa le puna astfel la adapost de indiscretiile si comentariile contemporanilor sai. Autorul destina cititorilor de azi - o epoca inca indepartata pentru el, pe atunci - aceasta marturie a unui om animat de placerea de a scrie in deplina libertate.

Jurnalul inutil, al carui titlu este imprumutat dintr-o tirada celebra din Nunta lui Figaro, da replica, o jumatate de secol mai tarziu, Jurnalului unui atasat de ambasada, care dateaza din anii 1916 si 1917. Aceste note redactate zilnic, fara a fi recitite sau corectate, amesteca intalniri, citate, reflectii personale asupra problemelor de actualitate la acea vreme si evocari ale trecutului, lecturi si calatorii. Scris cand cu carioca, cand cu pixul, cand cu stiloul sau cu creionul, insotit de foi volante, de pagini smulse din carnete, de fotografii, de articole taiate din ziare, de scrisori prinse cu bold (unele, din diverse perioade, sunt reunite in Anexele volumului II sau figureaza in Indexul general), acest Jurnal se prezinta ca o lucrare destul de asemanatoare cu un colaj pictural. El contine chiar si cateva desene facute de mana, zeci de carti postale si hartii cu antet ale hotelurilor din toate tarile lumii. Cosmopolit, la fel ca autorul sau, dezvaluind, asa cum el insusi o scrie, dorinta nestramutata a acestuia "de a fi altundeva".