Kabala si literatura ei aramaica

Multa vreme studiul Kabalei a fost evitat de catre evrei, fiindca cei evlaviosi o socoteau eretica, iar cei invatati nu o credeau vrednica de un studiu temeinic. Parea sa fie o doctrina scrisa in hieroglife a caror taina n-a putut fi inca descifrata. De abia spre mijlocul secolului al XIX-lea invatatii evrei au inceput sa cerceteze serios doctrinele si tezele Kabalei, pe care cei crestini, si dintre cei mai straluciti, incepusera sa le studieze mai demult din motive apologetice indeosebi. Intr-adevar, in sec. al XIII-lea, marele ganditor catalan Raymundus Lullus a incercat sa demonstreze ca invataturile Kabalei confirma doctrina crestina a Treimei, iar dupa el au scris despre Kabala pe care au cercetat-o cu pasiune asa-zisii kabalisti crestini: Johannes Reuchlin, Erasmus din Rotterdam, Pico della Mirandola si J. B. van Helmont.

Kabala constituie una din sursele insemnate din care au izvorat numeroase creatii literare, filosofice sau psihologice si de aceea nu trebuie nici ignorata, nici minimalizata ca fenomen cultural in trecutul gandirii europene.