Ce altceva poate fi lumea din panzele mele, atat de laudate de privitori si de criticii de arta, care mi-au conferit nu putine premii in tara si strainatate, decat o intalnire cu neprihanirea copilariei din sufletul nostru, cu surasul limpede si senin, fidel unui umor ce loveste dar nu raneste, caci mai degraba el celebreaza puterea noastra de a ne veseli, de a ne bucura in fata personajelor pitoresti si a povestilor sprintare ale satului meu, ale satului romanesc de ieri, din lumea lui Creanga, ale satului de astazi, poate mai sarac in obiceiuri si snoave, ale satului cel prezent mereu in sufletul nostru, spre a dainui si a-si apropia meritul eternitatii.