Casa de la Petrodava
Recenzie blog.libris.ro
Casa de la Petrodava este, conform mărturisirilor autorului, nu doar o operă de ficţiune, cât mai degrabă o cronică a lumii din care acesta vine. Beneficiind de o importantă încărcătură biografică, romanul spune povestea destinelor a două femei, mamă şi fiică, dintr-o familie de crescători de cai, de la finalul primului război mondial. După un mariaj nefericit alături de învăţătorul satului, Roxana Roca moştenitoarea unei crescătorii de cai, îşi dă aprobarea căsătoriei fiicei Stela cu un prinţ rus. Dar revoluţia bolşevică pune capăt căsniciei debutante, astfel că, după şederea în străinătate la rudele din Elveţia, Stela alege să se întoarcă la mama ei şi să-şi refacă viaţa în compania unui ofiţer român.
Prin figurile Roxanei Roca, respectiv Stelei Roca, Virgil Gheorghiu construieşte portretul omului de la munte, pe cât de înţelept şi de onest, pe atât de încăpăţânat şi de exigent. Căci atât Roxana, cât şi Stela sunt obişnuite să-şi armonizeze sistemul de valori cu înălţimile pe care îşi duc viaţa: munteanul este mai apropiat de natură şi de cer, are aspiraţii profund morale, este însetat de dreptate mai presus de orice şi este neiertător atunci când a fost trădat. Munteanul este o figură cu rădăcini ferme, de un devotament impresionant şi de o neînduplecare care nu se lasă mai prejos. Pentru el, cel care urmează cursul naturii, nimic nu e tragic sau prea greu de îndurat: moartea e o chestiune de geometrie (o tranziţie de la vertical la orizontal), plăcerile lumii, luxul, chiar perspectiva vieţii într-o familie regală nu sunt lucruri care să-l impresioneze. Omul de la munte are mai multă încredere în natură decât în oameni. Caii sunt fiinţele cele mai apropiate de Roxana şi de Stela. Spre deosebire de oameni, caii sunt singurii care reuşesc să dea dovadă de fidelitatea şi sinceritatea pe care o pretind amazoanele carpatice Roxana şi Stela.
Nimic nu e ales întâmplător în romanul lui Virgil Gheorghiu: nici numele arhaic al oraşului moldovenesc, nici numele familiei crescătoare de cai şi desigur, nici prezenţa cailor şi a realaţiei speciale cu stăpânele lor. Fiecare detaliu natural, fiecare element de decor, fiecare discurs (aprig şi expresiv) al Roxanei sau al Stelei întregesc superb ipostaza psihologiei munteneşti, ne conduc spre acele adâncuri care se ascund în spatele tăcerii pline de (ne)înţelesuri ale celebrei Vitoria Lipan.
CASA DE LA PETRODAVA - Constantin Virgil Gheorghiu Editura Sophia, 2010
Sever Gulea pentru blog.libris.ro
Casa de la Petrodava
Opunandu‑se regimului comunist, in 1948 se stabileste in Franta. Romanul sau "Ora 25" il consacra definitiv in lumea libera, insa descoperirea unei opere aparute in timpul razboiului, favorabila redobandirii Basarabiei, ii va aduce o serie de atacuri violente in presa occidentala, autorul fiind acuzat, pe nedrept, de antisemitism. Isi explica atitudinea intr‑un nou roman – "Omul care calatorea singur" –, dupa ce petrece un timp in America de Sud. Pe data de 23 mai 1963, C.V. Gheorghiu a fost hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe Romane din Paris, in iunie 1966 fiind ridicat la rangul de iconom‑stavrofor. Adevarata vocatie a lui C.V. Gheorghiu ramane insa cea literara.
Daca "Ora 25", roman aparut imediat dupa cel de‑al Doilea Razboi Mondial, este vazuta ca una din cartile de prima marime ale secolului al XX‑lea, alaturi de "Minunata lume noua" de Aldous Huxley, "Procesul" lui Franz Kafka ori "1984" de George Orwell, "Casa de la Petrodava", opera a deplinei maturitati literare a autorului, este considerata de criticii mai noi o culme a genului, nedepasita pana in prezent. Formula literara experimentata de C.V. Gheorghiu in "Casa de la Petrodava" o vom regasi, ca una de succes, peste aproape doua decenii, in "Numele trandafirului", romanul semioticianului Umberto Eco.
Descrierea produsului
Opunandu‑se regimului comunist, in 1948 se stabileste in Franta. Romanul sau "Ora 25" il consacra definitiv in lumea libera, insa descoperirea unei opere aparute in timpul razboiului, favorabila redobandirii Basarabiei, ii va aduce o serie de atacuri violente in presa occidentala, autorul fiind acuzat, pe nedrept, de antisemitism. Isi explica atitudinea intr‑un nou roman – "Omul care calatorea singur" –, dupa ce petrece un timp in America de Sud. Pe data de 23 mai 1963, C.V. Gheorghiu a fost hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe Romane din Paris, in iunie 1966 fiind ridicat la rangul de iconom‑stavrofor. Adevarata vocatie a lui C.V. Gheorghiu ramane insa cea literara.
Daca "Ora 25", roman aparut imediat dupa cel de‑al Doilea Razboi Mondial, este vazuta ca una din cartile de prima marime ale secolului al XX‑lea, alaturi de "Minunata lume noua" de Aldous Huxley, "Procesul" lui Franz Kafka ori "1984" de George Orwell, "Casa de la Petrodava", opera a deplinei maturitati literare a autorului, este considerata de criticii mai noi o culme a genului, nedepasita pana in prezent. Formula literara experimentata de C.V. Gheorghiu in "Casa de la Petrodava" o vom regasi, ca una de succes, peste aproape doua decenii, in "Numele trandafirului", romanul semioticianului Umberto Eco.
Detaliile produsului