Cel mai iubit dintre pamanteni 2013

Set 3 volume.

Prezentare - Cel mai iubit dintre pamanteni.
Volumul I

"Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimintator. Vorbesc de moartea naturala, care adesea e o dulce ispita, inainte de a fi depus aici in aceasta celula, din care nu voi mai iesi decit pentru a intra intr-o captivitate perpetua, in plimbarile mele solitare pe la marginea orasului, pe poteci, uitindu-ma in jos si privind pamintul, un sentiment senin se insinua in sufletul meu, la inceput de dragoste pentru el, pamintul negru, tacut, linistit) apoi de atractie, de dorinta, un fel de melancolie, de nostalgie blinda, de a ma culca pe el si a ramine acolo intins pentru totdeauna. Ceea ce si faceam, stind cu ochii spre cer, pina ce adormeam. Ma trezeam coplesit de un adinc sentiment de regret: de ce m-am mai trezit?"

Volumul II

"Drumul spre o inchisoare si o noapte petrecuta in celula te indeparteaza de viata anterioara tot atit de mult ca si o calatorie de mii de kilometri. Toti ai mei erau acum departe si mai neverosimila mi se parea dupa-amiaza de ieri si mai ales orele petrecute de mine cu Matilda si rudele dupa plecarea musafirilor. Viitorul meu apropiat nu se turburase, dar acum, in aceasta celula, mi se lumina, desi raza lui se indeparta considerabil. Dar anticipez asupra starii mele de spirit. Aceste ginduri si sentimente si mai ales aceasta lumina indepartata care era viitorul meu imi aparura abia dupa ce, asa cum dorisem si nu sperasem sa se intimple, un ofiter superior, nu stiu daca era general sau chiar Generalul, seful Securitatii regionale, ma chema la el la orele opt. Uniforma si galoanele sale puteau fi de general, dar infatisarea era de plutonier. Poate chiar ca asta fusese si fusese inaltat in grad vertiginos? Oricum, ofiterii mei superiori, ca sa nu mai vorbesc de general, din scoala militara, aratau altfel."

Volumul III

"Ma inselasem, mi se paruse ca gindea. Placerea ei pentru case prea insistenta si neconvingatoare nu numai ca nu mi se comunice ce deloc, dar spulberase cu totul timida vraja pe care ea mi-o inspirase gindind citeva minute impreuna cu mine.
In centru ma oprii. Ma uitai in dreapta si stinga, eu o luam, adica, intr-o parte, si ea in alta. Abia atunci parca se trezi si deveni constienta de o inconsistenta provocata de ea insasi si se uita la mine cu buzele usor intredeschise (perplexitate pe care incepusem s-o cunosc) si zise cu un stins regret " Si cum, nu putem si noi doi sa ne plimbam putin!?"