Demonii vintului – un bazar al gemelor rare, citeva episoade de dragoste si un alt episod, magic, al bijuteriilor care ar putea salva lumea, totul amalgamat intr-o scriitura tactila, vizuala si olfactiva, cu iz de poem oriental.

In Dubai, la sfirsitul deceniului unu din mileniul al treilea, Burj Khalifa, cel mai inalt si mai luxos turn din lume, tocmai a fost inaugurat. Recesiunea mondiala se simte ca un vint rece sub usa, dar asta nu tulbura opulenta spectacolului: zece mii de artificii se urca pina sub talpile lui Allah.

In plin carnaval, „jurnalul arab” al unui bancher incepe sa spuna o poveste surprinzatoare a Bucurestiului de acum un veac. Brusc, ne aducem aminte ca, pina in 1923, cind a fost dezvelit mormintul lui Tutankhamon, Romania avea cel mai mare tezaur de aur si nestemate din lume. In Orient sau aiurea, povestea comorilor si a pietrelor pretioase are acelasi final: bogatiile se intorc la nisipul sub care statusera ingropate.

 

„Istoria romantata a unui safari si Demonii vintului alcatuiesc un dublet oriental, in fapt, un pretext exotic pentru ca eu sa ajung la teme sensibile, care m-au obsedat: fuga, destramarea ideii de sine intr-o civilizatie a excesului, singuratatea si finalul dezastruos al acestor nefericiri: nu raminem niciodata fideli promisiunilor noastre. Altfel spus, am scris doua carti ale initierilor esuate.” (Daniela Zeca)

 

„Dupa Istoria romantata a unui safari — o frumoasa poveste de dragoste maghrebiana, dar mai ales o istorie a ipostazelor oriental-occidentale ale feminitatii —, Daniela Zeca scrie in Demonii vintului un uimitor roman despre neintrerupta legatura subterana a lumii europene cu cea orientala sub semnul gemelor, al pietrelor pretioase, depozite energetice ale iubirii si urii, ale istoriei mari si istoriilor personale, ale destinului si esecului. Saiyed, «stapinul pietrelor», Bijutierul din Dubai, nu e doar personajul central al acestei reintilniri alchimice, in destinul caruia se implinesc profetiile unui misterios astrolab antic si blestemele comorilor valahe, ci si victima ei, un artist cu «suflet de fluture» si insusiri de clarvazator.” (Simona Sora)

 

„Daniela Zeca este un maestru in arta imaginilor care rastoarna sensibilitatea, o tin la pinda, o obliga sa se predea. Este in proza ei o mobilizare solara a senzorialitatii, care intriga simturile amortite si le ademeneste spre o lume despre care odinioara se credea ca este exotica, dar despre care noi stim ca apartine singurei forme de absolut accesibila omului: vis in trezie, trezvie in vis, fericirea ca nazuinta a sufletului spre o realitate coplesitoare. Toate acestea sint resuscitate de vitalitatea senzoriala a metaforelor Danielei Zeca cu o forta uimitoare. Proza ei reuseste sa ne atraga in surprizele acestor nelinisti ale sufletului in acelasi fel in care erau atrasi spre caravanseraiul providential calatorii rataciti in desert din O mie si una de nopti — intr-un regim regal, de eternitate.” (Horia-Roman Patapievici)