Fragment din carte:

"Am ridicat capul, de parca cine stie ce grozavie as fi facut. Nu trageam decat aer in piept, dar niciodata n-am stiut ca pot atat de puternic.
Ei se uitau la mine si imi analizau fiecare reactie. Ca atunci cand ii recomanzi unui prieten un film bun, pe care-l mai vezi o data cu el si la fiecare secventa misto te intorci sa vezi daca zambeste, daca e surprins sau socat, cauti toate gesturile care sa-ti confirme c-ai avut dreptate. Ce ti-am zis, a? Asa-ti vine sa-i spui, aceeasi intrebare care era parca si-n privirile lui Teo si-ale Nebunului. Nu ca-i marfa?
Mi-am indreptat privirea catre blocuri. Si atunci as fi dat orice sa fiu in locul lor, sa-mi vad moaca. Paralizasem de uimire: cladirile se tuguiau la capete, se lungeau si se auzea aproape ca un scartait. Se aplecau foarte incet spre stanga. Spre dig. Spre apa. Cimentul devenea elastic, nimic nu crapa, desi avea aceeasi rigiditate. Un fel de beton cauciucat, in acelasi timp dur, in acelasi timp moale.
Apoi totul a inceput sa se arcuiasca, iar luminile care ieseau prin ferestre, de la oamenii inca treji la ora aceea - si erau cativa -,  luminile se transformau in unde, in raze, in Dumnezeu stie ce se mai transformau, era un intreg spectacol.
Si-atunci, abia atunci am vazut apa. Si am uitat de tot. Nu cred sa fi vazut vreodata ceva mai infricosator. Lacul Morii. O imensitate de apa. Un fel de apa de plastic, neagra. Valurile mici, atatea cate erau de la curenti, huruiau. Fasaiau. Era o fiinta vie acolo, cleioasa. Un monstru oricand capabil sa se ridice si sa inghita tot. Putemic, incontrolabil, fara inceput si fara sfarsit, fara o forma anume. Fara carne sau oase, nimic din toate astea, ci mult mai complex decat orice creatura a cunoscut omul vreodata.
Lichid si gazos si solid, rezistent la orice temperaturi, la orice situatii. Simteam ca-i un supravietuitor al inceputului lumii, o ciudatenie mitologica. Mai mult decat o substanta. Mai mult decat un element. Era Dumnezeu sau diavolul, asta era! Ceva viu. O constiinta poate? O constiinta neingradita intr-un trup cu maini si cu pictoare, o minte superioara, care probabil conduce lumea, care vede tot. Ochii unui zeu. Si nimic nu exista fara apa... nimic decat praf si nisip poate. "