Fata din Nazaret

Romanul lui Petru Popescu este o reinterpretare din perspectiva laica a nasterii imaculate a intemeietorului crestinismului Isus Hristos. Din aceasta perspectiva, pana la un punct, textul lui se conformeaza formulei de succes inventate de Dan Brown, cu Codul lui da Vinci. Acolo Isus este casatorit cu Maria Magdalena si are posibila descendenta pana azi. Aici, adolescenta Mariamne, fiica lui Ioachim si a Anei, din satul Nazaret aflat in Iudeea guvernata de Irod, se marita cu Iosif, ramane insarcinata si urmeaza sa-l nasca pe Isus.

Trama narativa incepe cu sosirea in tinut a lui Apella (Pilat din Pont), trimis al imparatului de la Roma in cautarea unei teofanii care sa coaguleze imperiul sub o credinta mai proaspata decat politeismul decadent al Romei si se termina o data cu aceasta noapte a nuntii, rodnica, dar plina de sumbre promisiuni de viitor, viitor pe care cititorul il cunoaste. Ce mai urmeaza dupa intalnirea dintre Pilat din Pont - si el indragostit de frumoasa si voluntara fecioara - si perechea care deja asteapta copilul, si dupa intoarcerea in sat a iudeilor prigoniti de Irod, tine de epilogul povestii, cu ecouri grele in mintea cititorului, flatat de a sti mai mult decat personajele asupra a ceea ce le asteapta.

Intriga este foarte indemanatica si bine condusa, urmand retetele romanului popular. Tehnic vorbind, autorul alterneaza naratiunea la persoana a treia, cand personajul din prim-planul scenei este Pilat, si la persoana intai, cand personajul narator este chiar Maria. Ei sunt inconjurati de o multime de figuri bine conturate si expresive: Octavia, nepoata imparatului si sotia impusa lui Pilat imediat ce ramine insarcinata cu unul dintre nenumaratii ei amanti; parintii Mariei; bogatii satului, in permanent razboi; prietena adolescenta a Mariei ucisa in locul ei, etc.

Toate personajele sunt foarte vii, Petru Popescu are o intuitie fina a feminitatii adolescentine. Alternanta starilor interioare de candoare si sfintenie cu cele de senzualitate pura - si tocmai de aceea lipsita de pudoare - alcatuieste un amestec foarte indraznet. Bogatia si dinamismul episoadelor, respectarea si apoi abaterea inteligenta de la firul narativ cunoscut de cititor fac lectura foarte antrenanta.

Este desigur un roman de consum, de buna calitate, cu pagini dense, despre putere, credinta, dragoste, teme recurente in literatura autorului, cu un plus de atractie datorat ideii pe muchie de cutit, de negare a nasterii imaculate a lui Isus Hristos - una dintre imaginile cel mai adanc inradacinate in mentalul colectiv romanesc si crestin, in general. Daca gnosticismul aproximativ al lui Dan Brown neaga puritatea lui Isus, aici autorul neaga insasi Puritatea. E o carte care poate pune la incercare disponibilitatea publicului romanesc de a distinge naratiunea literara de cea religioasa.