Inca de pe atunci vulpea era vanatorul

„Premiul Nobel pentru literatura ii este acordat scriitoarei Herta Muller, care descrie cu lirismul sau concentrat si proza plina de sinceritate universul celor deposedati.“ (Motivatia juriului Nobel 2009)

Gardul fabricii si casele sunt inconjurate de zidurile orasului, iar dincolo de acesta sunt lanurile unduitoare de grau, nesfarsite, marginite de Dunarea ce nu poate fi traversata decat sub tirul granicerilor. Daca lumea este doar o inimaginabila si apasatoare insiruire de inchisori concentrice, in care-ti ispasesti condamnarea pe viata, mai esti, de fapt, in viata? Sau te amagesti mimand umanitatea intr-un cotidian pe care nici frumusetea inocenta a naturii nu-l poate lumina, cand relatiile dintre oameni sunt denaturate de suspiciune, cand victimele nu pot sa scape decat daca devin, la randul lor, vanatori de oameni?
Raspunsurile pe care si le dau la aceste intrebari obsedante, niciodata formulate explicit, ii impart pe actorii acestei lumi in doua tabere. Insa si unii, si altii trebuie sa poarte masti.

„O blana de vulpe in apartamentul profesoarei Adina devine un simbol al amenintarilor unei Securitati omniprezente pe cand regimul incepe deja sa se clatine. In imagini expresive si de o frumusete infricosatoare, Herta Muller reconstituie panorama cruda si inspaimantatoare a dictaturii si a unei societati distruse pana la radacina. Decaderea oamenilor, ba chiar a unei intregi tari, este redata aici pana in cele mai mici detalii – in toata aceasta suferinta pare ca natura insasi trece de partea terorii. Inca de pe atunci vulpea era vanatorul este probabil cartea cea mai romaneasca a acestei mari autoare de limba germana.“ (Ernest WICHNER)